“Murdaria este buna!” sau despre cum m-am relaxat ca mama

A fost o vreme in care imi era frica si de aerul pe care il respira copilul meu.

Nu imi doream sa il pupe nimeni, uram sa il atinga cineva, nu mai vorbesc de luat in brate. Puiul de om pe care era sa il pierdem de atatea ori in perioada de spitalizare de dupa nastere avea sa traiasca intr-un mediu steril. Nu concepeam sa nu sterilizez ceva, ii spalam hainele la mana, il schimbam non-stop sa nu transpire, am dat si pana si cainele in momentul in care a fost ciupit de un purece. O sa ma credeti nebuna, ei bine poate chiar asa eram pe atunci si stau si ma intreb cum aveam timp de toate lucrurile astea printre reprize de voma, urlete care nu se mai sfarseau si multe altele. Si cum era de asteptat, intr-o buna zi am obosit… pur si simplu mi s-au terminat bateriile.

S-a intamplat pe cand R. incepuse de ceva vreme sa mearga in patru labe si se agata non-stop de mine sa il car de manute peste tot.  In perioada aceea sotul era plecat in alta tara si ramasa singura cu copilul efectiv nu mai faceam fata. Ieseam afara cu copilul si nu mai imi simteam spatele, refuza carut, tricicleta, brate. Atunci am inceput sa il las sa mearga in patru labe in locurile unde am considerat eu ca este mai curat, in special la noi in curte, unde aveam grija sa matur zilnic si uneori sa si spal. A fost o vara in care a facut vestitul rosu in gat din iunie pana in septembrie, dar si-a facut si ceva anticorpi.

Usor-usor am inceput sa ma relaxez, copilul meu descoperea lumea, gasea frunze si mi le aduce, rupea iarba, voia sa alerge prin iarba, aduna pietre. Ma uit acum in ochii lui si nu imi pot imagina ce fel de copilarie ar fi avut daca as fi continuat cu obsesia mea.

Dimineata, cand ne trezim, incepem cu mersul la colac, spalat pe dinti, fata si urmeaza micul dejun. Primul lucru pe care il spune cand se trezeste este “pii=copiii” si nu e zi fara 2-3 copii la noi in curte, unde are o casuta, nisip, pamant si ustensile de gradinarit. Gradinarim adesea impreuna, isi culege singur rosiile, mi le aduce sa le spal, apoi le mananca asa simple, fara branza sau paine, aduna piersici de sub copac, rupe castraveti, alearga prin balti si imi arata apoi ca el inoata. Cand l-am vazut stand pe burta in balta, efectiv nu m-am putut opri din ras, mama cea de la inceput probabil ar fi facut o criza, mama de acum, ei bine mama de acum creste odata cu copilul ei si se bucura de fiecare noua descoperire. Era o reclama candva de mult, habar nu am de cand nu am mai deschis televizor, aveau o replica “Murdaria este buna!”. Da! Murdaria chiar este buna. Referitor la boli R. este sanatos de prin aprilie, deja este august, asta da record!

 Sursa foto aici

Denisa

Citeste si Joaca noastra cea de toate zilele