Multumiri la final de clasa I

Daca la inceputul clasei 1 si a clasei pregatitoare aveam lacrimi in ochi pentru emotia inceperii unei noi etape din viata copilului meu, iata ca a venit si finalul clasei 1 cu alte emotii.

Primele emotii erau de fapt mai mult cele traite de mine cand eram mica. Era treaba aceea cu coronita care se acorda la premiul 1. Mama cumpara tot felul de floricele si crengute verzi sa mestreasca cu mandrie coronita.Acum, parinte fiind,imi dau seama ca acea coronita era inutila. Era de fapt o validare pentru parintii mei ca au un copil bun care invata bine. Ce ar putea sa greseasca un copil de clasa 1 sa nu primeasca o coronita? Sa il faca pe S in oglinda? Sa nu stie sa scrie cu cratima? Sa nu stie faca adunari cu sute? Nimic din astea!Saptamana trecuta am avut festivitatea de final de an. Toti copiii din clasa au primit diploma si o carte. Nicio coronita in plus sau in minus. Li se citea tuturor entuziasmul si fericirea pe fata.

Punctul culminant al inmanarii “premiilor”a fost cand Andreea, invatatoarea a multumit fiecarui copil in parte pentru ce a invata ea de la el. Auzindu-si numele si lucrurile frumoase pe care le-a daruit fiecare dintre colegii lui Vladimir au avut o expresie ce cu greu se poate descrie in cuvinte insa sunt convinsa ca le-a sadit ceva frumos in interior. Curajul, armonia, implicarea, veselia, prietenia, daruirea, suprizele, jocul, emotia, dorinta de a incerca ceva nou, determinarea, vointa, puterea, intelegerea, prietenia, dragostea, curiozitatea au fost cuvintele care au adus fericire pe chipurile copiilor, au marcat un final al unei etape si audat un start increzator pentru mai departe.

Si noi multumim, Miss!