Microbii sau frica de a trăi
De fapt, nu stiu sa vorbesc despre microbi. Nu sunt specialistă în domeniu.
Frica de microbi, insă, am experimentat-o plenar, profund, coplesitor cand a trebuit sa-mi scot fiul de nici sase zile la plimbare…pe afara…prin Bucuresti. Il purtam intr-un wrap elastic, lipit de mine cat se putea de bine. Dupa ce am iesit din liftul care duhnea a fum de tigara, in strada plina de excremente canine, umane, pe langa mizeriile aruncate in strada de catre locatarii garsonierelor de pe bulevardul Ghica Tei, pe langa tomberoanele, pline ochi de gunoi, resturi de mancare in putrefactie, pe langa masinile care inecau strada in fumul gazelor de esapament, am realizat ca lumea este un loc foarte neprietenos cu micutii nou-nascuti.
Fotografie- Galben Cerc
Mi-am zis: Ce ma fac? Unde sa fug? Cum sa-mi salvez copilul de mizeria orasului? M-a linistit o prietena, medic resident la pediatrie, zicandu-mi: daca s-a nascut acum si aici, are tot ce-i trebuie ca sa supravietuiasca. Am luat decizia sa nu ma expun la riscuri inutile, dar nici sa ma panichez atata timp cat nu am cum sa schimb conditiile exterioare de trai.
Fac paine cu maia. Maiaua fermenteaza fiindca anumite bacterii prezente in aer fac posibil acest proces. Acestea sunt niste bacterii bune. Nu stiu daca este corecta impartirea bacteriilor in bune si rele, dar pe mine, intrucatva, m-a linistit faptul ca nu totul este o amenintare. Si ca de fapt eu chiar as putea contribui la bunatatea sau la ne-bunatatea materiei care ma inconjoara. Nu cred ca separarea de ceea ce cred eu a fi rau, este o salvare.
Cred insa ca obsesia separarii, izolarii de ceea ce cred eu a fi rau, ma face mai slabă, mai sensibilă, mai infricosată, mai panicată, deci mai putin sanatoasă.
In primele saptamani copilul nostru avea ganglionii limfatici de dupa urechi un pic umflati. Medicul mi-a zis: daca nu are si alte simptome, lasa-l in pace. Sistemul lui imunitar lupta cu ceva. A luptat. A biruit. A devenit mai puternic. Ganglionii s-au calmat. Cand si-a scos caliulita pe vreme racoroasa, n-am insisitat sa si-o puna inapoi. Am avut incredere ca stie de ce are nevoie. Si a stiut. A racit rar. Cand a facut-o, si-a revenit foarte repede. O zi cu febra puternica, peste care n-am intervenit sa i-o scad cu orice pret. Sistemul imunitar a luptat si a biruit, a devenit mai puternic.
I-am facut baite racoroase. Se simtea bine. Cand i-a fost frig, mi-a aratat. Am intervenit. A fost multumit. Am incredere ca solutia sanatatii omului este in el insusi, inclusiv sau mai ales, la copii. Eu imi pot ajuta copilul prin alimentatie, miscare, aer curat.
In primul an de viata am iesit in parc de doua ori pe zi, indiferent de vremea de afara. A fost bine, ne-a ajutat mult. Alta componenta care sta la baza sanatatii, dar despre care se vorbeste mai putin este cea psihologica.
Imi pot ajuta copilul prin buna dispozitie, relatii frumoase cu oamenii din jur si cu mine insami, relatii foarte bune intre mama si tata. S-a imbolnavit mai ales cand noi nu eram ok sufleteste. Daca as sta sa-mi amintesc, cred ca doar atunci s-a si imbolnavit. Sunt absolut sigura ca nu sunt simple coincidente.
Asadar, lectia mea a fost sa trec de la “Lumea din jur este o amenintare” la “Am tot ce-mi trebuie ca sa traiesc”. Am invatat ca, frica de microbi este doar inca o frica intr-un sir lung de frici si anxietati care, privite in ansamblu, imi arata cat de infricosat, separat sunt de propria-mi viata.
2 Comments