Maria și lanterna roșie

Copiii spun lucruri trăsnite, dar mai ales ne pun întrebări “trăsnite”. Mi s-a întâmplat adesea ca atunci când Maria mă întreabă ceva să nu știu să îi răspund. Fie chiar nu  (mai) știu răspunsul corect din punct de vedere științific (am uitat multe învățate în scoala generală sau liceu), fie nu știu cum să expun acele informații într-un limbaj adecvat vârstei ei. Așa că schimb subiectul, răspund evaziv etc, încercând să trag de timp pentru a-mi pregăti un răspuns rezonabil. Inevitabil ea revine cu întrebarea. Mai nou mă gândesc cum să anticipez întrebările și să pregătesc răspunsurile. Dar evident, nu primesc decât rareori întrebări la care mă gândesc eu.

Maria e în vizită la bunici și la întoarcere vrem să îi oferim o lanternă roșie pentru copii de la Ikea. Din aceea care învârți de un mâner și face lumină. Cum e la faza întrebărilor de toate felurile, mă și gândesc ce o să mă întrebe.  L-am întrebat pe tati ce i-ar spune Mariei despre funcționarea lanternei. El e inginerul casei. Cică se gândește. Și uite așa am ajuns să scriu o povestioară despre lanterna roșie în dialog cu Maria mea imaginară. Abia aștept să văd cum o să fie și povestioarele reale.

Simt lipsa unor astfel de povești care să vorbească despre lucrurile comune din jurul nostru în contextul mai larg al folosirii lor. Povestea  integrează și înțelegerea mea, încă la început, a principiilor de educație Montessori pe care încerc să le aplic în educația copiilor mei. Este doar un draft scris astăzi. Mi-ar plăcea să am feedback de la cât mai mult părinți pentru a îmbunătăți povestea și, cine știe…Poate o retușez, poate o ilustrează cineva și poate o folosim cu toții când le explicăm copiilor niște noțiuni mai greu de explicat.

Aștept comentariile și sugestiile voastre pe crestemoameni@gmail.com

Fiți blânzi/ blânde, vă rog! 😀

Maria și lanterna roșie

Pe o stradă din București era un bloc cu mulți copii mici care se jucau cât e ziua de lungă. În unul din apartamente locuia Maria, o fetiță veselă și energică, împreună cu frățiorul ei, Mihai și cu părinții ei. Ei îi plăcea să alerge prin parc după fluturași și porumbei, să culeagă frunze, ghinde și castane, să mângâie cățeii și pisicile. Dar cel mai mult îi plăcea acasă unde avea multe cărți cu tot felul de  personaje și imagini: oameni, animale, insecte, păsări, plante, țări, continente, steaguri  colorate și alte minuni ale lumii înconjurătoare.

Nu se sătura niciodată de cărți. Lua un braț de cărți și mergea cu ele prin casă către tatăl sau  mama sa pentru a-i explica despre viața animalelor și a plantelor, despre denumirile lor care de care mai interesante.

Îi plăcea când era toamnă și iarnă pentru că ziua era mai scurtă. Petrecea mai puțin timp afară când era vânt, furtună, crivăț sau viscol și avea mai mult timp pentru cărțile ei frumoase. Pentru a le citi avea nevoie de multă lumină. Dorea să observe foarte bine culorile și nuanțele, mărimile diferitelor obiecte sau  literele care apăreau adesea sub imaginile din cărți. Odată cu venirea toamnei, Maria primea tot mai puțină lumină de la soare, așa că mergea prin casă și aprindea toate becurile pe care le întâlnea în cale. În timp ce citea, îi plăcea să asculte și muzică și mai deschidea cd-playerul pentru a asculta muzică cu Mozart sau Bach,  personaje din cărțile ei cu povești.

Degeaba îi tot explica mama sa că trebuie să aprindă doar un bec în casă deoarece consumă prea mult curent. Maria pur și simplu nu înțelegea ce e curentul. Și nici nu-i păsa.

-Maria, îi spuse mama într-o zi, uite, trebuie să ținem mai puține becuri aprinse. Ai văzut pe stradă când mergem noaptea cât de multe becuri sunt aprinse?

-Da, foarte multe!

-Toate acele becuri consumă energie electrică. Energia electrică nu este infinită. Cu cât consumăm mai multă, cu atât rămâne mai puțină pentru ceilalți oameni.

• Ceilalți oameni să stingă lumina și să doarmă! Eu vreau să citesc și am nevoie de lumină!!
• Te-ai gândit că poate și ceilalți copii vor să citească și ei și așteaptă să stingem noi lumina?

Maria se uita încurcată la mama.  Nu întelegea de ce nu ar putea  toți copiii să citească în același timp, tot timpul și să fie lumină peste tot.

• Să știi, Maria că dacă ținem mult timp lumina aprinsă, vom da toți banii pe lumină și nu vom mai avea bani pentru cărți. Cum ar fi să avem multă lumină, dar să nu mai avem nici o carte nouă și interesantă?
• Vreau cărți!!!
• Știu că vrei și că îți plac, dar nu putem avea mereu tot ce dorim în același timp.
• Uite, o soluție pentru a avea și lumină și cărți ar fi ca povestea de seară să o citim cu lumina de la această lanternă roșie.

Mama închise becul și porni lanterna roșie pe care o alimenta continuu învârtind mânerul.

• Nu vreau lanterna!!! Vreau lumină multă! Vreau să citesc!
• Bine, citim la lumina becului.

Într-una din seri, pe când Maria citea cu mama ei povestea de seara, deodată lumina se opri în toată casa.

• Pană de curent! spuse tati
• Mami, unde ești? Nu te văd. Vreau lumină!

Mama căută repede în sertar și scoase lanterna roșie. Învârti repede de mâner și făcu o lumină mică și rece.

-Sunt aici, draga mea. Nu mai avem lumină. Trebuie să așteptăm.

• Vreau povestea cu Jackie! Vreau lumină!
• Nu avem decât această lanternă! Pentru a face lumină trebuie să muncim. Să învârtim de acest mâner până când se face lumină.
• Să muncim?

-Lucrurile importante în viață se obțin cu multă muncă. Pentru a avea lumină să citim toată cartea cu  ursuleții trebuie să muncim mult, învârtind mânerul lanternei roșii.

• Mami, dar când mă străduiesc să învârt de mâner nu pot să mă concentrez și la citit.
• Așa este, draga mea. Mâine, când vom avea lumină de la soare, vom învârti mai mult de mânerul lanternei roșii și vom stoca multă energie în depozitul intern al lanternei. Apoi, când vine noaptea și vrem să citim o carte frumoasă, vom consuma din energia stocată. Apăsăm pe butonul acesta și energia se transformă în lumină.
• Și cât de mult ar trebui să învârt de mâner pentru a avea lumină pentru o poveste întreagă?
• Nu știu, iubita mea. Vom vedea prin testare.
• Testare?!
• Da, facem niște teste! Tu vei invârti din mâner atâta timp cât vei putea și eu îți voi spune cât timp ai învârtit. Seara vom vedea dacă energia acumulată în depozit ne va ajunge pentru a citi toată povestea cu Jackie.
• Și dacă nu ne ajunge?
• Atunci a doua zi vom învârti mai mult de mâner pentru a crea mai multă energie. Te voi ajuta și eu. Seara vom vedea din nou dacă energia acumulată în depozit este suficientă pentru a citi aceeași poveste.
• Și dacă vreau altă poveste mai lungă?
• Atunci în ziua următoare vom învârti și mai mult de mâner. Dacă îmi obosește și mie  mâna  în timp ce învârt mânerul îl vom ruga și pe tati să ne ajute.
• Și dacă vrea și Mihai să citească? Lanterna mea face o lumină rotundă și mică. O pot folosi doar pentru cartea mea.
• Momentan avem o singură lanternă și este nevoie să o împărțiți.
• Cum putem să o împărțim?
• Bună întrebare. Este dificil să împarți o lanternă. Poți împărți o prună în două jumătăți și să îi dai și lui Mihai o jumătate. Poți împărți un pahar cu apă, turnând o parte din apă în alt pahar.

Dar unele lucruri nu pot fi împărțite astfel încât să mai poată să fie și folosite. De exemplu, dacă am încerca să rupem sau să tăiem lanterna roșie nu cred că am reuși. Și chiar dacă am reuși, lanterna roșie nu ar mai fi lanterna roșie, ci doar niște bucăți, componente, resturi dintr-o lanternă care nu ar mai funcționa. Lanterna funcționează doar ca întreg. Dacă o împărțim în bucăți nu ar mai produce lumina de care avem nevoie.

• Am întețes. Atunci înseamnă că e doar a mea. Nu o pot împărți cu Mihai.
• Ba sigur că o poți împărți doar că nu în modul acesta. Cum crezi tu că ar putea și Mihai să citească odată cu tine folosind aceeași lanternă?
• Păi foarte simplu! Ne ții pe amândoi în brațe, eu țin lanterna și toți trei citim aceeași carte.
• Ce idee minunată! Și dacă Mihai își dorește să citească altă poveste decât cea pe care o alegi tu?
• Hmm….Terminăm cu povestea mea și apoi citim și una aleasă de Mihai. Să văd și eu ce îi place lui. Oricum mie îmi plac toate cărțile
• Nici nu m-am gândit la o soluție așa de bună. Vezi, draga mea?. Asta înseamnă cu adevărat să împarți lucrurile care nu pot fi împărțite.
• Mami?!
• Da, Măriucă!
• Cred că dacă Mihai vrea să folosească și el lanterna, trebuie să muncească și el. Să învârtă și el de mâner!
• Ai dreptate, draga mea. Veți învârti împreună de mâner. Când obosește unul, învârte celălalt. Și tot așa.
• Și facem multă energie în depozit.
• Da.
• Mami?!
• Da, iubita mea!
• Oare cât de mult învârte soarele de mâner încât reușește să facă atât de multă lumină pentru toți oamenii?
• E altă poveste aceasta! Ți-o voi povesti  în altă zi.
• Mami?!
• Da, draga mea.
• Dar cum se transformă energia în lumină când apăs pe buton?
• Și aceasta e altă poveste, draga mea. Ne-o va spune mâine Tati.
• Noapte bună, mami!
• Noapte bună, draga mea!

Pentru părinții care vor să mă ajute cu feedback. Mi-ar fi utile următoarele:

1. să citiți povestea și copiilor și să observați reacțiile lor

2. să îi întrebați ce ar mai fi vrut să afle din poveste

3.  să urmăriți dacă înțeleg povestea și explicațiile sau dacă par lungi sau greoaie

4.  să cronometrați cât timp a durat citirea poveștii

5. să îmi spuneți câti ani au copiii voștri  și dacă vi se pare o poveste potrivită pentru vârsta lor sau dacă este prea complicată/ prea simplă pentru vârsta lor

6. să imi spuneți dacă aveți cumva lanterna și cunosc obiectul din poveste.

7. să îmi spuneți ce alte detalii considerați că ar trebui să mai dezvolt sau ce părți să mai tai sau să ilustrez în alt mod

8. dacă aveți acasă o lanternă roșie și doi frați/ surori să testați citirea poveștii cu copiii voștri personaje principale și să observați dacă există un entuziasm legat de implicarea lor în poveste

9. să îmi spuneți cum a fost percepută o carte fără ilustrații, nepalpabilă

10. să îmi spuneți ce alte întrebări ați primit voi în timp ce citeați povestea.

Mulțumesc! Sper să iasă o poveste frumoasă și educativă la final.