
Marele Coc- o poveste despre a nu te pierde in multime
Sâmbătă, în căldura și culoarea de la Biblioteca Ion Creangă din București, Editura Lizuka Educativ și Atelierul de Zâmbete au lansat patru cărți scrise de Kate Hosford și traduse de Sanda Watt.
Se găsesc pe Librărie.net, la acest link.
A fost atât de frumos la lansare încât am cântat toată ziua cântecelul inventat de Sanda și Selma (Te iubesc la infinit) până am răgușit, așa că azi nu mai am voce.
Aș fi putut scrie despre fiecare câteva vorbe, însă trei dintre ele sunt deja atât de iubite la noi în casă încât simt nevoia să vorbesc despre ele individual. (pe a patra nu am mai apucat să o citim pentru că primele 3 au monopolizat lecturile din acest weekend).
Astăzi vă povestesc despre Marele Coc, preferata copiilor, răsfoită până și în baie. Este o carte metaforă a unicității fiecărui om și a exprimării acesteia. Este o carte despre a fi diferit, unic, creativ, despre curaj, perseverență, muncă, frumusețe.
Ilustrațiile sunt superbe. Mihai (2 ani și 10 luni) o răsfoia ieri la 8 dimineața singur în sufragerie, dând tacticos pagină cu pagină și făcând ochii cât cepele la desenele minunate.
Este povestea Annabellei care în prima zi de școală vede numai cozi și împletituri, cozi și-mpletituri în toată clasa în care intră. Așa că își pune în gând să inveteze o coafură cu adevărat măiastră. Ajunsă acasă găsește poza bunicii, cu un coc deosebit și își roagă mama să îi facă și ei un coc ca al bunicii. Mama îi propune niște coafuri clasice, așa că Annabelle decide că nu vrea să aibă părul la fel ca toate fetele și că își va face singură un coc precum cel al bunicii. Își unge părul cu unt, ulei, miere, maioneză, suc de roșii, însă, așa cum era de așteptat, coafura nu rezistă. Mama sa o ajută în final să își realizeze coafura dorită și Annabelle sosește la școală unde la început multe fete chicotesc, dar Annabelle nu pare a fi tulburată de nimic. Siguranța cu care reacționează și încrederea în sine duce la scăderea numărului de chicoteli, Annabelle primind solicitări de a face tuturor cocuri precum al său. Așa se face că joi toate fetele purtau părul înălțat în cocuri, băieții părul coafat în creștet, iar cocul profesoarei era chiar cel mai trăsnet.
Așa că Annabelle se gândi la o nouă idee de a face viața mai colorată și amuzantă. Adună de prin casă tot ce găsește și meșterește o pelerină minunată.
Când am văzut pelerina aceasta m-am gândit în aceeași secundă la Nicol de la Lilu Tesa. Care trăiește viața pe îndelete cu cei 3 copii și soțul ei și fac împreună haine super colorate, inedite, multe din materiale reciclate, prietenoase cu pielea, mediul. E un act de mare curaj să fii contra curentului, să concurezi cu branduri mari, cu produse de serie cu prețuri foarte mici. Și așa o văd pe Annabelle, ca pe Nicol. O metaforă a curajului, a personalității puternice care mută munți, care nu renunță ușor, care inspiră și trăiesc în afara cutiuțelor mici, într-o lume mare și liberă, cu iubire. În primul rând iubire de sine, cu respectarea celorlalți.
Iată și un trailer la versiunea în limba engleză a cărții.
Cartea are mai multe ilustrații decât text, dar e genul acela de carte pe marginea căreia se pot discuta multe cu copiii, care funcționează ca declanșator pentru discuții cu miez filosofic, pentru întrebări de tipul: cine sunt eu? cum mă văd pe mine?, cum mă văd ceilalți?, cum vreau eu să fiu? ce e important pentru mine? etc.
Revin cu detalii privind celelalte cărți minunate scrise de Kate Hosford.
Leave a Reply