Mami, ești fericită?
Maria mă întreabă uneori (cam de pe la 2 ani):
-Mami, ești fericită?
Prima dată când m-a întrebat am rămas fără răspuns. Eram cam epuizată mai degrabă decât fericită. Ba chiar îmi venea să plâng. În plus nu ajunsesem să îmi definesc fericirea de-a lungul existenței mele. În ultimii ani, m-am străduit să îmi țin sub control sursele nefericirii și să le caut pe cele ale fericirii. Dar fericirea mi s-a părut mereu un cuvânt prea puternic, care îmi aducea în cap o oarecare senzație de teamă.
După momentele când eram fericită fără să mă gândesc la fericire aveam alte momente în care mă gândeam că sunt prea fericită. Mi-era teamă să fiu prea fericită. Sau mă lovea nefericirea celor mulți din lume și îmi era rușine să fiu fericită.
A doua oară când m-a întrebat din nou dacă sunt fericită, chiar dacă am fost la fel de șocată de întrebare i-am răspuns răspicat:
– Sunt foarte fericită când te țin în brațe!
Acum ceva zile, Maria l-a întrebat pe tati:
-Tati, ești fericit?
Aveam ceva emoții. Tati era mai degrabă stresat și obosit. Stăteam în camera cealaltă și ascultam cu răsuflarea oprită.
După 3 secunde i-a răspuns:
– Sunt fericit, Maria, când sunt lângă tine!
Maria era fericită cu răspunsul primit. Cumva eu și tati am reușit să ne definim aceeași fericire fără să fi discutat despre asta.
Poate habar nu avem ce e fericirea, poate suntem fericiți fără să știm, poate suntem nefericiți deși avem o mulțime de motive să fim fericiți. Poate ne căutăm pe noi și fericirea noastră prea mult timp și nu mai găsim timp pentru a fi …SIMPLU…fericiți.
Însă cred că orice am simți, orice am gândi, oricât de fericiți și nefericiți ne-am crede, avem obligația de a-i spune unui copil că prezența lui în viața noastră ne face fericiți!
Sursa foto- Poze despre fericire
Astăzi este Ziua internationala a fericirii.
Mihaela Miroiu citează pe pagina sa un fost elev, care la 17 ani cand a spus asta: “Sensul vietii noastre este sa ne cautam neincetat fericirea, pentru ca, atunci cand o gasim sa ne dam seama ca, de fapt, ea seamana cu o tristețe blândă”.
Voi cum definiți fericirea?
Citește și Lecția despre fericire primită de la un copil de 2 ani
Frumos articol, si in general citesc cu placere blogul tau:) Insa parerea mea e ca mesajul care trebuie sa ajunga la copii este: fericirea e un sentiment personal, care vine din interior, care depinde doar de tine, si nu e conditionat de altcineva. Spunandu-i ca “sunt fericit atunci cand sunt cu tine” implica din start conditionare. Si in alta oridine de idei, nu cred ca fericirea are nimic in comun cu o tristete blanda 🙂
Asa este ! Fericirea proprie depinde doar de fiecare dintre noi. Insa mesajul era altul. A fost o întrebare atât de profunda care m-a zguduit atât de tare încât orice răspuns părea ca nu e complet.
Fericirea e un lucru (atat de) marunt incat adesea il pierdem printre altele, mai putin importante, mai “grele” si mai putin placute. Fericirea e totusi atat de importanta pentru fiecare dintre noi si adesea suntem constienti de ea cand tocmai ce ne-a scapat. Am alergat mult timp fericirea si am ajuns sa ma gandesc in perioada asta ca posibil tocmai asta te face adesea nefericit….Fericirea e mai mult o stare de spirit, mai bine zis o orientare pozitiva spre o stare de spirit pe care inclini sa o alegi in defavoarea alteia care trezeste in tine trairi mai putin “simpatice”. Da, ea este in noi mai mult decat in afara noastra insa intotdeauna este un concept relativ – raportat la cineva, la ceva, la asteptari, la altii…. – depinde care este universul nostru de raportare. Nu cred ca fericirea este un dat in sine, ci ea este adesea dependenta. Asta nu inseamna neaparat ca trebuie sa fie dependenta de altii sau de ceva (obiect/fapt) extern dar in egala masura nu inseamna ca o poti neaparat controla pentru ca ea depinde (cel putin) de propriile trairi si acestea nu sunt 100% bazate pe ratiune. Insa fericire in sine nu exista, asa cum nu exista nici Bine, Rau, Corect la modul absolut. Sunt constructe definite de noi. Pot fi discutate, evaluate – de la nivel personal/ de grup…. /pana la cel social – dar oriunde va aparea o idee clara, va aparea una la fel de clara care neaga sau vine cu argumente diferite.
Cred ca este minunat sa poti spune unui alt om “sunt fericit alaturi de tine”. Da, iti asumi ca fericirea ta e legata de altul; asta nu inseamna neaparat ca si depinde de altul. Nu este nimic rau sa accepti ca fericirea poate fi derivata si din surse externe tie; asta nu inseamna ca nu poate deriva si din altele, interne. A spune unui alt om (nu numai copil) “ma simt bine atunci cand sunt cu tine” sau “sunt fericit alaturi de tine” nu este (decat rar- in cazuri maladive – atunci cand lipsa factorului atrage absenta starii de fericire) un indicator al dependentei, ci este un marker al faptului ca nu suntem egoisti si nu avem o viata emotionala bazata pe trairi exclusiv individuale.
Azi fiul meu (3,5 ani) mi-a spus” Mami, vreau sa fi fericită! ” dupăce l-am tot certat o buna parte a zilei. El e mult mai înțelept decât mine. As vrea să-mi pot stăpâni tristețea. Vina nu e a lui…