Mâine

Era o zi de final de aprilie. Ne plimbam prin Herăstrău. Doar noi două. Și a început să îmi spună:

-Dar, mami, te rog, ia-mi și mie o înghețată. Doar o cupă!

-Mâine, Maria!

Îmi ceruse și cu o zi înainte și îi spusesem același lucru: MÂINE.

Pentru că speram să ajungem în buricul târgului și să luăm o înghețată mai bună decât cea din parc. Din aceea sănătoasă, făcută prietenii de la Puro e Bio, la care observasem întregul proces de creație la un atelier de făcut înghețată. Însă nu reușisem să ajungem acolo. Era o zi prea frumoasă pentru a rata plimbarea prin parc. Și atunci a început:

-Dar, mami! Mi-ai spus și ieri că o să îmi iei mâine înghețată! Și mâine s-a făcut azi  și tot nu mi-ai luat! Și săptămâna trecută mi-ai spus că Mâine vom merge nu mai știu unde, și de atunci Mâine s-a făcut azi de mai multe ori și tot nu am mers. Nu e corect………………….

Nu știu alții cum sunt, dar la mine când începe cu nu e corect nu se mai termină. Nu-i mai tace gura. Turuie atât de mult că îmi venea să îi cumpăr o caserolă de înghețată cu bubble gum numai să tacă.

În schimb, am respirat adânc și mi-au trecut prin minte o mulțime de momente când i-am spus ei, lui și mai ales mie: MÂINE sau MAI ÎNCOLO sau SĂPTĂMÂNA VIITOARE sau  LA ANUL, ALTĂ DATĂ  cu privire la tot felul de bucurii pe care le amânam pentru că…. Nici nu contează pentru ce.

Și multe dintre acele zile de MÂINE se transformau în LA SFÂNTUL AȘTEAPTĂ și implicit în vise neîmplinite sau uitate.

Și m-am bucurat că m-a bombănit așa cum mă bombăne ea de obicei. Și că a fost din nou acel radar care îmi deschide ochii și inima. Și cu gând de a-mi pune cenușă în cap am început să cânt acest cântec:

De teamă să nu uit cântecul, m-am apucat să-l filmez cu telefonul până să ajung acasă, așa că era să pic în nas cu telefon cu tot.

Și l-am ținut acolo în telefon, l-am cântat în baie, bucătărie, de fapt cam peste tot din aprilie până prin noiembrie, când mi-am făcut curaj să rog pe cineva să îi facă un aranjament muzical.

De ziua mea, de Crăciun, l-am înregistrat și mi l-am făcut cadou. Acum vi-l fac cadou și vouă. Sper să vă aducă bucurie, să vă aducă în prezent, în conectare cu visele și emoțiile voastre și ale copiilor voștri.

M-aș bucura să îi compuneți versurile proprii cu ceea ce ați lăsat pe mâine, să-l cântați în casă sau la birou și să îmi scrieți și mie un mesaj despre cum ați simțit cântecul. Mi-ar da aripi să aduc și alte cântece din sufletul meu în casele voastre. Doar să nu amânați pe mâine :).

Îi mulțumesc Andreei Chiorniță pentru frumoasa ilustrație pe care a animat-o și lui Marcel Iorga pentru aranjamentul muzical.

Îi mulțumesc lui Vasile Negură, profesorul meu de la Corala Fantasia, pentru că mi-a dat aripi muzicale.

Și mulțumesc tuturor prietenilor care m-au încurajat, sprijinit și m-au împins de la spate să cânt, mai ales prietenei mele Mihaela Dobrescu.

N-am câștigat vreun Oscar, dar mă simt foarte recunoscătoare pentru perioada pe care o trăiesc și oamenii minunați pe care îi am aproape. 🙂

Sursa foto: aici