Lecții de astronomie- resurse utile pentru joaca de-a planetele- partea a doua

Seara la culcare. Maria (4 ani și 4 luni) nu poate sa doarmă. Îmi ia capul in mâinile ei mici și fine. Mă mângâie de parcă ar vrea să nu-mi uite chipul vreodată, deschide gura și îmi zice:
-Mami, ….
Sunt convinsă ca îmi va spune iar ca ma iubește, dar ea îmi zice:
–Mami, capul tău e ca o planeta. Ca planeta Pământ! Și gâtul tău e ca o axă!

Ce înseamnă asta?

Înseamnă că Maria are o perioadă sensibilă, în limbajul Mariei Montessori, pentru a învăța despre planete. Sigur, nu acesta e singurul dialog pe această temă care m-a condus la această concluzie. Sunt multe alte indicii, discuții.

Așa că ce fac eu ca părinte este ca în această perioadă sensibilă să îi hrănesc curiozitatea cu diferite cărți, activități, jocuri care să răspundă acestei nevoi.

Am scris un articol despre resursele noastre în joaca de-a astronomia aici.

Acum vin și completez cu alte resurse utile, folosite de noi în ultimele luni.

1.Prima mea carte despre Cosmos, Editura Litera. 

Această carte mi-a fost recomandată de două dintre cititoarele blogului atunci când am publicat prima parte a seriei despre joaca de-a planetele. Enciclopedia Spațiului mi se părea utilă mai ales pentru mine (o ignorantă în domeniu, însă mă tratez :)), dar cam greoaie pentru copiii mici precum ai mei (ideală însă pentru școlari), așa că mi-am zis că e musai să avem și această carte, o mini-enciclopedie despre Cosmos, mai prietenoasă pentru copiii mici.

Îmi place foarte mult, e din colecția Național Geographic pentru copii, are imagini reale, informație de calitate, nici prea multă, nici prea puțină, este ideală pentru a obișnui copiii să folosească enciclopediile și să caute informații științifice. Sigur, la vârsta asta căutarea se face în brațele părinților, ceea ce crează o amintire frumoasă și contribuie la o relație bună cu astfel de cărți la vârsta școlară.

Pun câteva fotografii pentru a observa cuprinsul și modul în care este structurată informația. Mie mi se pare o carte extrem de utilă în biblioteca preșcolarului și școlarului mic.

Deși cărțile de tip enciclopedie sunt extrem de interesante și foarte potrivite pentru o educație bazată pe principiile Mariei Montessori, am observat că beculețele se aprind în mintea copiilor atunci când aceste obiecte de studiu au o poveste. Poveștile frumoase le trezesc interesul pentru știință, îi stimulează să pună întrebări și să cunoască mai mult, iar pentru a le răspunde întrebărilor ajungem la enciclopedii. Așa că voi prezenta mai jos câteva din cărțile de povești care au activat curiozitatea și interesul copiilor pentru cunoașterea spațiului. O găsiți aici.

2. Cartea Îmi caut un culcuș, Editura Univers Enciclopedic, 2016, (text și ilustrații de Maria Bogade)

Am găsit-o întâmplător la un târg cu produse pentru copii, ultima de pe raft și de a doua zi a devenit preferata mezinului care de la 2 ani și 8 luni care o știe pe de rost. De fapt, amândoi copiii o știu pe de rost, doar că Maria e acum într-o etapă în care vrea să citim o carte maxim de 2-3 ori, apoi vrea alta, cât mai multe și eventual mai lungi.  Lui Mihai însă i-am citit-o și de 20 de ori pe zi, oprindu-mă la anumite cuvinte pe care el le strigă în gura mare, cu entuziasm. M-am bucurat să îl ascult recitând pagini întregi, stâlcind unele cuvinte, spunându-le clar pe altele, dar recitând cu intonație, bucurie și entuziasm. (Bucuria mea e cu atât mai mare cu cât Mihai e un copil kinestezic și limbajul a fost din ultimele abilități dezvoltate). El este un mare fan al lunii. Atunci când suntem afară noaptea, cred că ne zice Luuuuna cu entuziasm de câteva zeci de ori pe noapte. Iar în cărțile de povești, încă de când era mic căuta luna prin ilustrații și parcă nici nu mă asculta citind, ci doar se uita la Lună. Așa că această carte parcă a fost scrisă special pentru el, ilustrațiile cu Luna fiind minunate.

Este povestea lui Paul, un băiețel care împarte totul cu prietenul său, uriașul urș de pluș, Bruno. Totul, cu excepția patului în care cei doi nu încăpeau să doarmă împreună, așa că apare nevoia de a-și căuta un culcuș mare și liniștit. Astfel  cei doi  ajung să își construiască o rachetă cu care să zboare prin vis tocmai pe lună, locul ideal pentru culcușul pe care și-l doresc. Este o călătorie imaginară, cu o rachetă de jucărie, dar o călătorie din aceea care pare să spună că orice e posibil dacă îți dorești cu adevărat. Nu spun mai multe, las imaginile să vorbească, dar e o carte care va fi adorată de orice copil, de la cele mai frade vârste până pe la 6 ani.

3. Carduri magnetice de nomenclatură cu planete și constelații

Pentru că ne plac foarte mult cardurile de nomenclatură și Lecțiile de astronomie de la Editura Gama nu ne-au fost suficiente, am mai cumpărat niște carduri suplimentare, de data asta magnetice, numai bune de pus pe tablă și de jucat cu ele.

Cardurile sunt cu imaginea color a planetelor din sistemul nostru solar sau cu constelații. Despre constelații, pentru a face față întrebărilor copiilor, puteți să studiați împreună din Enciclopedia Spațiului despre care am scris aici.

Sunt laminate individual, cu colțuri rotunjite, au pe spate magneți, sunt bune și pentru copiii mai mici și prețul lor este foarte mic (12 -13 lei setul). Mama care le-a făcut folosește acești bani pentru tratamentele Nectariei, fiica sa, un copil deosebit, cu nevoi speciale, depinzând zilnic de prezența ambilor părinți. Noi am luat de pe site-ul acesta și super carduri cu instrumente muzicale și dacă îl descopeream mai devreme sigur luam și altele pe care acum le avem. Vă încurajez să apelați cu încredere la sprijinul acestei doamne. Calitatea cardurilor e foarte bună și comunicarea cu dumneaei la același nivel. Eu nu am avut niciodată timp să stau să fac carduri, să le scot la imprimantă, să le laminez etc așa că sunt recunoscătoare acestor oameni care investesc muncă în așa ceva.

4. Cartea Miles în spațiu (Editura Litera, 2016) este din colecția poveștilor Disney, nu neapărat pe gustul meu (în special ilustrațiile nu mă atrag, fiind speciale pentru animație), însă i-a prins cu acțiunea sa pe copiii mei, care au vrut doar această carte în vacanța de la începutul lui decembrie. Am citit-o și răscitit-o de zeci de ori, chiar dacă e mai lungă decât multe din cărțile lor, iar unele capitole le-am citit de peste o sută de ori. O citim în continuare și acum. Astăzi, de exemplu, am citit-o împreună cu Elsa :), altă epocă în care am intrat în preajma Crăciunului, dar despre care vă povestim altă dată.

Este povestea unei familii cu doi copii care călătorește prin spațiu, îndeplinind tot felul de misiuni și având tot felul de aventuri care îi țin pe copii în suspans. Sunt patru mini povești în carte, una despre cum familia Calisto salvează un pilot care a pierdut controlul navetei sale spațiale, alta despre cum s-a împrietenit  Miles cu un extraterestru, una despre o misiune pe o planetă îndepărtată unde au fost capturați de regină și trimiși în închisoare și ultima despre cum familia lui Miles a fost micșorată cu dimensionatorul de materie al poștașului, din greșeală și ajung să salveze naveta extraterestrului cu ajutorul robostruțului lui Miles, care devine pilotul lor. Ambii copii iubesc foarte mult poveștile acestea, Maria e în mod special atrasă de povestea de prietenie între Miles și extraterestru. Este într-o etapă emoțională când pune mare preț pe prietenii, are câteva prietene despre care îmi povestește zilnic și pe care le vrea mult timp aproape de ea.

Așa că voi spune câteva vorbe despre povestea aceasta, lăsându-vă să descoperiți întreaga carte. Blodger vizitează familia Calisto în cadrul unui program de schimb de exploratori. Miles și Blodger au o misiune frumoasă, de a găsi lucrurile comune care le plac și de a face ceva împreună ce poate fi prezentat celorlați exploratori. Este minunat cum fiecare din ei încearcă să îl convingă pe celălalt să facă activitățile sale preferate, cum fiecare eșuează și cum se raportează unul la celălalt cu empatie. Descoperă între timp că amândoi sunt pasionați de resturile spațiale și merg într-o misiune de colectare a acestor resturi. Este extrem de frumoasă perioada pe care o petrec împreună, descoperă lucruri interesante despre celălalt, dar și despre sine. Însă ceea ce mie nu îmi place în cartea aceasta e goana lui Miles după tot felul de medalii și premii. De exemplu, pe cât e de frumoasă această poveste a prieteniei, pe atât de mult mă doare că tot acest program are ca finalitate obținerea unei insigne, insigna de la Schimbul de Exploratori. Mi-aș fi dorit ca autorul să pună accent pe prietenia ca valoare și nu ca un instrument pentru a obține o insignă. Fiind adepta educației fără pedepse și recompense, acest detaliu mi-a sărit în ochi imediat, mai ales că sunt înconjurată de buline și premii care vin către copii, fără ca eu să îmi doresc asta. Așa că uneori sar partea asta cu insigna și trebuie să o tai și cu pixul din carte deoarece alteori îmi dau seama imediat după ce am citit.

Pe lângă tot felul de detalii despre spațiu care aprind tot felul de butoane în mintea copiilor și declanșează noi întrebări, cartea este în același timp și despre prietenie, despre familie, despre echipă, despre solidaritate, despre curaj, despre încrederea în copii. (îmi place foarte mult că atunci când familia Calisto e capturată și un singur membru al familiei poate să participe la partida de kalok contra campionului detalian, Loretta, sora sa, își convinge părinții că Miles e cel mai potrivit să participe la confruntare, chiar dacă este cel mai mic și chiar dacă eșecul lui i-ar fi costat libertatea).

Atașez mai jos și câteva imagini din carte. Îmi mai place mult la cartea aceasta diversitatea personajelor, faptul că de la o vârstă fragedă copiilor li se transmite mesajul că în Univers pot exista tot felul de ființe care nu sunt după chipul și asemănarea noastră. Mi se pare că astfel de povești pun bazele discuțiilor despre diversitate. O găsiți aici.

5. Cartea Mare petrecere de ziua mea, Editura Lizuka Educativ, 2016

Scrisă de Kate Hosford și ilustrată de Holly Clifton- Brown, cartea prezintă aventurile Anabellei, o școlăriță foarte simpatică, ce dorește o aniversare de zi de naștere specială, una pe Lună.

Nu știu alții cum sunt, dar copiii mei sunt mari fani ai petrecerilor și aniversărilor de orice fel și mai ales ai torturilor, așa că orice carte cu povești în care există o petrecere îi captivează din prima secundă.

Pe Anabelle, eroina cărții,  v-am prezentat-o anterior, în povestea Marele Coc, despre care am scris aici. Este o fetiță cu o personalitate extrem de puternică, pe care și-o exprimă prin toate metodele, captivându-i pe părinți în jocurile și dorințele sale. Pentru că tatăl său îi propune alte variante de petrecere mai puțin costisitoare, dar ea nu le acceptă și decide să își construiască singură o rachetă, care, oricât ar fi de frumoasă, nu este funcțională.

Așa că Anabelle îl convinge pe tatăl său că își dorește cum nu se poate mai mult o petrecere pe Lună și acesta angajează un astronaut care îi duce în spațiu cu o rachetă.

Petrecerea nu este însă foarte reușită pentru că drumul este lung, copiii obosesc, lumânările de la tort nu se aprind, datorită căștilor nu pot mânca tortul, rochia primită în dar se rupe atunci când Anabelle încearcă să o probeze peste costumul de astronaut. Îmi place mult faptul că aceste detalii despre eșecul zilei de naștere pe lună dau naștere la întrebări care au răspunsuri bazate pe știință. De exemplu copiii află de ce nu își pot scoate căștile să mănânce tort în timp ce sunt pe lună sau de ce lumânările nu se aprind și ce întreține arderea. Și totul pornind de la un text extrem de simplu și amuzant. Rolul părintelui este foarte important în furnizarea informațiilor corecte, care să completeze povestea. De asemenea, copiii pot fi învățați să caute informația. De exemplu, la întrebarea de ce copiii poartă costum și cască de astronaut pe lună, am căutat împreună răspunsul în prima carte prezentată în acest articol și am discutat corelând informațiile din cele două cărți.

Foarte important este să îi explicăm copiilor la această vârstă ce informații sunt reale și ce informații sunt de domeniul ficțiunii. Explicând constant diferențele între cele două tipuri de informații, Maria a dezvoltat un automatism în a întreba ce este real/ adevărat și ce nu și sunt fericită pentr acest automatism, mai ales că întreabă de exemplu și când vede o reclamă ce prezintă ceva ireal.

Îmi mai place la cartea aceasta, că deși e o carte despre spațiu, eroina cărții este fetiță, una curioasă, ambițioasă, muncitoare, perseverentă. E o carte din seria celor care dau aripi fetelor, prea bombardate cu povești cu prințese, prinți, rochii de bal și mărgele colorate.

Ca punct negativ pe care l-aș semnala în această carte menționez ultima ilustrație în care apare o sticlă mare de Cola în coșul cu bunătăți pregătit pentru copii la noua sa aniversare. Copiii sunt extrem de atenți la detalii, pentru ei ceea ce văd în cărți e inspirațional, bun, frumos, iar faptul că văd sticla de Cola pe o ilustrație îmi pare ca o manipulare. Până acum copiii mei s-a concentrat pe text și nu au pus întrebări despre sticla cu Cola, mai ales că ei nici nu știu ce e Cola și nu le-a atras atenția, dar știu sigur că întrebările vor veni și atunci voi folosi prilejul pentru a discuta despre alegerile nesănătoase din alimentație.

De asemenea, mi-ar fi plăcut o calitate mai bună a tiparului. Cartea aceasta, cea mai citită de noi din seria celor scrise de Kate Hosford, s-a rupt deja. Cusătura a fost slabă și a cedat și tare rău îmi pare când o carte se rupe.

În vacanța de 1 decembrie, pe când eram la bunici, Maria a luat diverse obiecte (cuburi, suporturi de pahare) și le-a așezat pe covor unul după celălalt. Ne-a explicat cu importanță cum ele erau planete, așezate fiecare la locul său pe orbită sau asteroizii din centura de asteroizi. Seara, când plecam în vizită la unchi ne-a întrebat din nou unde se termină cerul și unde începe spațiul.

Mi-e limpede că întrebările despre spațiu și curiozitatea cu privire la ce se întâmplă în Univers nu vor putea decât să crească, așa că sunt în căutarea unor noi resurse pe această temă care să trezească noi întrebări și să pună rotițe în mișcare.

Pe lista lucrurilor de făcut, la solicitarea publicului și nu numai, rămân:

– să construim o rachetă sau mai multe, eventual mai multe modele.

-să ne cumpărăm costume de astronauți (pe lista lui Moș Crăciun n-au mai intrat)

-să mergem în vizită la Observatorul astronomic

-să ne cumpărăm un telescop și să ne uităm la stele.

Eu sunt la capătul listei de cumpărături mereu de când au apărut copiii, dar iacă am găsit ceva tematic și pentru mine. Cu prima ocazie îmi iau un super colier cu sistemul solar de la minunata Ioana. Dacă or fi bune materialele, e genul de cadou pe care l-aș lăsa moștenire nepoților și mă bucur că Ioana a fost atât de creativă să-i dea viață.

Despre alte cărți, jocuri și resurse utile pentru joaca de-a planetele, am scris aici.

M-ar ajuta recomandări le voastre cu privire la  alte cărți cu povești despre univers, cosmos, stele, lună etc sau jocuri, activități, resurse interesante pe această temă. Vă mulțumim!

Vom reveni cu siguranță cu povești despre cum cunoaștem spațiul, însă cel mai probabil data viitoare va fi ceva cu Elsa în spațiu :))

P.S. Am început acest articol acum 3 luni. Mă bucur că am reușit să-l finalizez măcar acum.