La plimbare cu bipezii

Când am rămas însărcinată cu Victor nu reușisem să dau jos cele 5 kilograme ramase în plus. Nu mi-am făcut griji. Zilele trecute mi-am zis ce minunat ar fi să îmi arate cântarul cu 10 kilograme în minus. Nu am nicio șansă, deoarece simt nevoia să mănânc dulce în fiecare zi. Am auzit ca unul din motive ar fi alăptarea. Ideea e ca nici acum zic sa nu mă stresez pentru ca voi slăbi când îmi voi relua activitatea profesională și condusul copiilor la grădiniță/creșă.

Astăzi a fost o zi superbă. Prietena Mihaela m -a convins ca nu ne ia vântul pe sus, așa că am plecat cu ai mei copii în parc. Exista un spațiu de joaca foarte plăcut, unde soarele reușea să ne adune cu mic, cu mare.

Victor (11 luni) era în sistem de purtare, dar mi-a transmis dorința lui de a se alătura echipei vesele. Fetele se jucau în voie, am zis sa încerc pentru prima oară să îi dau drumul. Am mai ieșit noi patru, dar de cele mai multe ori era seara și vroia doar brațe. Și în casă a experimentat mersul, încât pot spune ca a ajuns la stadiul de avansați.

Când să îl dau jos, constat că am pierdut pe drum un botosel de lână. Mi-a părut rău pentru că erau împrumutați (Vali, îmi pare rău. Poate îi recuperăm cumva. Dacă cineva citește erau maro și deasupra aveau o șoseta roșie ).

L-am lăsat. A făcut cunoștință cu pământul, testează cu mâinile lui gingașe, se ridică  și prinde-l dacă mai poți . Era fascinat de tot ce îl înconjoară. Nu știa pe ce să pună mâna și gura mai întâi. Dar cel mai mult îi plăcea să meargă prin afara cărămizilor amenajate. Nu puteam să îl las, deoarece nu avea pantofi adecvati. Am improvizat într-un picior cealaltă soseta. Chiar și așa se descurca de minune. Eu nu eram perfect sigură că se descurca și tot îl mai țineam de o glugă. Mă ignora complet.

La un moment Mihaela a avut de rezolvat o urgenta cu fiica sa, Maria. Așadar  am rămas singură cu amândoi. Teodora vroia să împărțim o bârnă. Deci chiar avea nevoie de un partener pentru a putea păstra echilibrul. Iar Victor cu viteză se îndrepta spre iarba cea mai uscată și cu țepi. Îl strig, nu mă aude. Opresc jocul cu Teodora și mă duc să îl recuperez. Îl pun la mijlocul bârnei cu gândul că va fi impresionat. A râs 10 secunde, se întoarce și fuga spre jocul cu animale. Acesta era învârtit de către copii mai mari. Neapărat trebuia să îl recuperez. Iar opresc jocul cu Teodora.

Deja era tristă. O înțelegeam. Nu vedeam nicio soluție. Vine prietena ei, Maria, și îi propun să mergem la tobogan. Deja era mai bucuroasă. Și cu Victor s -a dat de câteva ori și parcul era plin de râsetele lor. Eu deja am dat haina de pe mine. Eram foarte transpirata. Totul era minunat. Deodată Teodora a spus că face pipi. De ceva vreme nu a mai făcut afară, încât am uitat să mai luam cu noi olita portabilă. Am găsit o soluție, dar presupunea ca Mihaela să îl țină în brațe pe Victor 1 minut. Deja era obosit. Îl simțeam. A fost interesat de nasturii ei de la gât 10 secunde și deodată îi văd lacrimile pe obraz și în câteva secunde era călare și mă trăgea de brațe, și vroia să se urce pe mine, în condițiile în care nicio mână nu era disponibilă. După acest eveniment, mi-am rugat prietena să o ajute pe Teodora la îmbrăcat, timp în care Victor a fost pus în sistem, mufat și adormit în 5 secunde. Am avut noroc de atracția Măriei către un alt copil, că nu mă descurcam fără ajutorul mamei sale. Sau mă descurcam mult mai greu.

Ziua nu s-a terminat decât după 4 ore de stat afară, timp în care am sărit peste masa de prânz. Am mâncat un covrig și resturile de măr de la ei.

Nu zic că în felul acesta voi reuși să slăbesc, dar nu vreau să mă gândesc ce ritm vor avea amândoi când vine vara. Dacă Victor la doar 11 luni are atâta energie și curiozitate, cu siguranță acestea vor crește în intensitate.

De azi înainte luam încălțămintea potrivita și deschidem o noua etapa. Plimbările și distracția cu doi copii bipezi. Când va fi prezent și tatăl lor cu siguranță îmi va fi mai ușor. Dar mai puțin aventuros. Intre timp profit la maxim de prezente prietenilor. Ei îmi dau cel mai mult curaj și le mulțumesc!

Corina

Citește și „Căcaților!”

Fotografie- Copyright D’Alex Photography