Frații- câtă dragoste, câtă gelozie?
Mihai are deja 10 luni, Maria 2 ani jumătate. Maria îl iubește mult, îl pupă, îl mângâie, vrea să doarmă cu el, dimineața când se trezește primul lucru întreabă de Mihai, seara la culcare mă întreabă de Mihai. Nu vrea să-l dea vecinilor cu 3 fete care sigur ar vrea și ele un frățior pentru că e al ei și îl iubește. Nu vrea să-l lase la bunici pentru că vrea să fim toți patru. Seara face un scandal mare pentru că ar vrea să dormim toți patru. Îi pupă mâinile, îi bagă degetele în ochi în timp ce îi admiră perfecțiunea ființei sale, cu ochi, urechi, nas, gură, gene și sprâncene. De câte ori se lovește Mihai și începe să plângă, plânge și ea, îl consolează: Gata, Mihai, gata, gata! O să treacă!
Îl mângâie și îl pupă, îl îmbrățișează, îi aduce din proprie inițiativă câte o jucărie uneori, îi face tot felul de feluri de mâncare la bucătăria ei, îl hrănește la masă din mâncarea ei (când nu e bună pentru el o opresc și atunci îi spune și ea…nu pot să-ți dau, Mihai, că are sare, trebuie să mai crești).
Când îl alăptez pe Mihai și ea e sătulă și nu-i trebuie, eventual și-a primit porția chiar înainte, îl mângâie cu blândețe și îi spune cu bucurie:
-Mănâncă, Mihai! Mănâncă țițică să crești mare și să te joci cu mine!
Își mănâncă porția ei din sursa ei și repetă pentru ea că cealaltă este țițica lui Mihai. Apoi îi arată și lui că dreapta e a ei și stânga e a lui. Îl îndeamnă să mânânce, să nu cumva să risipească bunătate de lapte.
Citește și Zice MEME!
Îmi spune uneori că e fericită și că e fericită că are un frățior. În parc e uneori mândră că Mihai e frățiorul ei. Când e fără Mihai în parc merge la cărucioarele tuturor bebelușilor și îi privește cu blândețe. Când a mai rămas singură la bunici a vrut mereu un bebeluș pe care îl ținea în brațe și despre care spunea că e frățiorul ei, Mihai.
Maria e blândă și iubitoare, simt că îl iubește sincer pe Mihai și totuși:
- îl lovește destul de frecvent
- de cele mai multe ori nu vrea să-i dea nici o jucărie.
Citește și Niciodată nu e prea târziu să fii un părinte bun (mai bun) pentru copilul tău!
- îl trage deseori de picioare și îl pișcă atunci când îl am în brațe
- îl împinge
- îl strânge de degete
- îl calcă pe mâini când merge în patru labe prin casă
- Îl strânge de gât chipurile din dragoste la început, apoi cu nervi mușcându-și buza
- îl împinge
A nu se înțelege că e zilnic într-un război cu el, dar are momente când are câte o supărare și scoate din arsenalul de gesturi “drăgăstoase” câte ceva în tematica zilei.
De cele mai multe ori gesturile violente vin total neașteptat. Se apropie de el cu o față blândă care nu trădează nici o intenție, astfel încât să fie sigură că are apropierea fizică necesară și în secunda doi i-a lipit deja o palmă sub privirea noastră neputincioasă și șocată.
Acesta e cel mai evident semn că noi, părinții, bunicii sau în general persoanele care îi avem în grijă, trebuie să fim foarte atenți la toate gesturile noastre și la toate interacțiunile pe care le avem cu copiii și să anticipăm. prevenim, evităm orice astfel de gesturi.
De cele mai multe ori, noi, adulții din preajma lor, suntem șocați și nepregătiți la fel ca autoritățile la prima ninsoare de la final de decembrie. Știm că vine ninsoarea, dar nu avem niciodată instrumentele potrivite, acționăm tardiv și nepotrivit. În final, zăpada dispare eventual pentru că au apărut deodată temperaturi de +10 grade C și se umple orașul de bălți, iar nu pentru că am acționat corespunzător când a fost nevoie.
Vă voi povesti câteva din reacțiile și replicile noastre nepotrivite și voi explica în ce constă nepotrivirea și la ce conduc ele, dar asta în episoadele următoare.
Citește și Pe cine are mami în brațe?
Îl lovesc pe Mihai! Îl lovesc!
Comunicare non verbală- cu dinții – ca de la bebeluș la toddler
Leave a Reply