Frați de poveste… Poveste de vacanță

Ieri ne-am întors din vacanța de 2 săptămâni cu copiii de 2,5 ani, respectiv 4 ani. Destinația aleasă anul acesta a fost la vreo 1400 de km depărtare în căutarea plajelor pustii și liniștite și ne-am deplasat cu mașina. Ne-am testat multe limite, am supraviețuit, chiar ne-am întors sănătoși acasă, deși noi, părinții, foarte obosiți.

Maria e în continuare într-o fază de gelozie maximă, în care încearcă să ne atragă atenția asupra ei non stop, cu tot felul de gesturi care ni se imprimă pe creier mai ceva decât picătura chinezească. De la a-i smulge din mână jucăria preferată, până la a alerga să-i ia ceea ce și-ar fi dorit el să ia, chiar dacă nu vrea acel lucru, doar să nu îl aibă el. Pișcăturile, împinsul, țipetele, urletele (a se înțelege că urletele sunt țipete la puterea 1000) au fost la ordinea zilei, încât pe drumul spre casă i-am zis o poveste despre cum creierul meu s-a rupt în bucățele de la atâtea țipete și a plecat prin munți sau pe sub mare și abia când va fi liniște toate piesele vor reveni atrase de magnetul din cap si vor reîntregi creierul.

Pe lângă aceste momente au fost și multe momente foarte calde, blânde, cu iubire între ei.

Cum ar fi momentul în care Mihai se lovise la deget și tot plângea că îl doare, eu mă întindeam să îl ung cu gel de arnică, însă Maria i-a zis să îi dea ei degețelul, el i l-a dat încrezător, eu m-am oripilat crezând că vrea să i-l piște să-l doară și mai tare (cam atât de rău e uneori) și până să deschid gura să zic ceva, Maria îi pupa de zor degețelul și îi spunea:

• Lasă, Mihai, că am pupat eu și o să treacă! O să te faci bine! Mami, dă-mi mie, te rog să îl dau cu gel pe Mihai!

Și în timp ce îl dădea cu gel îl tot pupa și consola cu cea mai blândă și autentică voce din lume.

Tot așa pe drumul de întoarcere, erau amândoi foarte obosiți, eu epuizasem toate jucariile și jocurile de călătorie, mă poluaseră și fonic cu câte un cântec pe care îl voiau de 1000 de ori, voiam doar să ajung și să nu-i mai aud țipând:

• Țestoasa mea!
• Ba a mea!
• E a mea, Mihai!
• Toasa meaaaaaaaaa!

A se repeta la nesfârșit, asezonat cu gesturi nu prea drăguțe și urlete!

Cine m-o fi pus să le iau țestoase de pluș!

Asta după ce făcusem o mini piesă de teatru cu țestoasele și o mică povestioară cu țestoasa cea rănită și tristă pentru că niciun copil nu voia să se joace cu ea. (Țestoasa lui Mihai suferise un accident, așa că el o voia pe a Mariei care era impecabilă).

Și cum visam eu la dopuri în urechi, Maria a descoperit pălăria mea de plajă și șapca lui tati și le-a împărțit frățeste cu Mihai și s-au maimuțărit în rolul de mami și tati.

După care, obosiți și disperați că nu mai ajungeam, într-un moment în care le-am zis că știu că le e greu și că s-au plictisit și tare ar vrea să se miște și s-au săturat de scaunul ăla, s-au luat frumos de mână cu dragoste și am povestit despre ce facem noi frumos când ajungem acasă.

Sunt multe povești din vacanță, dar încă ne tragem sufletul. Până atunci vă invit să vă scăldați ochii cu niște peisaje din Zakynthos.