Fiecare generație de părinți face propriile greșeli

Am lansat în decembrie o provocare cu povești vindecătoare, povești despre greșeli pe care le-am făcut noi, ca părinți, sau povești în care noi eram copii și am suferit datorită greșelilor părinților noștri.

Am primit câteva povești ale căror autoare au vrut ca ele să fie publicate. Am primit și mai multe povești (unele povestite față în față) care au rămas între patru ochi și patru urechi.

Iată câteva concluzii ale acestei provocări:

• Există o mulțime de povești triste cu părinți și copii care vor rămâne îngropate pentru totdeauna.  Povești cu bătăi crunte,  cu injurii, cu copii tratați inuman inclusiv de către părinți educați și “bine văzuți în societate”. Povești cu copii, unii acum părinți, încă îndurerați de amintirile din copilărie, de jignirile constante, debusolați cu privire la propria valoare, nesiguri pe ei, înspăimântați de momentele în care ajung să aibă comportamente precum cele ale părinților lor cu proprii copii. Copii încă nevindecați, care încearcă să uite, dar nu pot.  Copii bătuți cu cureaua, furtunul, palma, pumnul, agresați verbal, minimizați ca persoane cu texte de tipul “Nu ești bun de nimic”, copii loviți peste degete cu rigla pentru că nu făceau bastonașele perfecte etc. Copii care au făcut mereu ceea ce și-au dorit părinții, neștiind niciodată ceea ce și-ar dori ei să facă. Copii și părinți care nu au comunicat niciodată cu adevărat.

• Copiii nu uită niciodată, dar unii copii iartă.

• Chiar dacă nu uită sau nu iartă, unii copii preferă să țină poveștile private deoarece se tem că părinții nu ar înțelege cu adevărat esența lor și preferă să nu-i supere.

“Nu vreau să scriu pentru că mama/tata sigur s-ar recunoaște în poveste și sigur apoi n-ar mai vorbi 5 ani cu mine.” Este una din frazele auzite frecvent.

• Unii părinți fie nu conștientizează propriile greșeli, fie sunt atât de triști, de rușinați de momentele acelea de neputință  încât au încercat să și le șteargă din minte.

• Dacă sunteți norocos să aveți un copil care v-a iertat, nu înseamnă că nimic nu s-a întâmplat. O discuție sinceră și deschisă cu copilul vostru, o scrisoare vă pot ajuta să restabiliți o relație bazată pe încredere. Un “Îmi pare rău” spus cu sinceritate poate face minuni.

• Părinții de astăzi se tem să nu repete greșelile părinților lor si uneori își surprind reacții si comportamente ale acestora.

• Fiecare generație de părinți face propriile greșeli.

• Poveștile vindecătoare ajută.  Ajută autorii și în egală măsură cititorii care se regăsesc uneori total, alteori parțial în povești.

Așteptăm în continuare poveștile voastre vindecătoare pentru a învăța din greșeli pe  creștemoameni@gmail.com

Ilustrație -părinți, bunici și copii de mână – creație Silviu D Gherman, graphic designer

Citește și Concurs cu povești vindecătoare- premii și mulțumiri