Fetița cu aripi de fluture

Din seria povestile Sofiei (6 ani)

A fost odată ca niciodată o fetiţă cu aripi de fluture. O chema Prinţesa Fluturilor.

Într-o zi, fetiţa a văzut un fluturaş, iar acesta a venit să se aşeze pe degetul ei. Era un fluturaş bătrân, cu culorile şterse, aproape dispărute, care zbura în jos, pentru că era şi cam gras. Ea, cu aripile ei, zbură în sus, ca să-l ajute. S-au prins de aripi şi fluturaşul a primit cu bucurie ajutorul ei. Au zburat lin împreună şi, la un moment dat, s-au aşezat pe iarbă. Fluturaşul a plecat în treaba lui.

Fetiţa a privit spre cer şi acolo era un alt fluture, care zbura în sus de bucurie. Era jumătate om, jumătate fluture. Avea antene adevărate, dar faţa era de om. Nu avea păr, dar nu era prost. Alături se afla un copac înalt, fără crengi. Copacul îi spuse fetiţei: „Ajută-mă! Găseşte nişte crengi şi lipeşte-mi-le. Eu sunt făcut din lipici şi am rămas fără lipici. Adică mai am puţin. Ar putea să fie destul.”

Fetiţa se apucă să caute nişte crengi, împreună cu fluturaşul mov, care i se odihnea din nou pe deget. Se uitară în jur. În spatele copacului au văzut un om care trăgea un cărucior vechi, cu o singură roată. Înăuntru avea sacul plin de mâncare, şi de fluturaşi, şi de oameni.

Copacul făcea o umbră mare, mare, până la fetiţă. Noaptea, fetiţa a ieşit pe afară să se uite la cer şi să admire lumina venită de la stele. În desen era ziuă, dar s-a făcut noapte.

Sfârşit.

Din seria poveștile Sofiei, citește și Dar dacă ar fi visele în realitate și realitatea in vis?

Daca vreti sa va delectati cu povesti scrise de mama Sofiei, cititi si De ce? sau Pui de oameni

Ioana

Trimiteti si povestile copiilor vostri pentru a descoperi lumea minunata care se afla in mintea lor pe crestemoameni@gmail.com