Nu exista copii prosti, nu exista copii rai! Exista doar parinti care au pierdut conexiunea cu copiii!

Din ce in ce mai des aud sintagmele : copilul e rau, nu ma asculta deloc, face doar ce vrea fara a ma baga in seama.…si se refera strict la copii pana in 3 ani.
Poate sunt eu cea mai norocoasa mama din lume cu un copil dotat cu un creier special conceput pentru a intelege ceea ce ii spun adultii?!

Ma indoiesc ca e asa! Ma indoiesc ca are copilul meu o capacitate de intelegere mai mare decat a altor copii! Ma indoiesc sincer ca alti copii sanatosi din punct de vedere psihic inteleg mai putin ca al meu! Ma indoiesc ca  ” sufera” copilul meu de o cumintenie iesita din comun si de o capacitate de intelegere specifica unui adult! Refuz sa cred ca e mai ” altfel” copilul meu !
Cred ca e doar o diferenta de perceptie a copilului, o diferenta de canal de comunicare, o diferenta de mod de transmitere a informatiei….Si nicidecum nu cred ca e vorba ca mie mi-a dat Dumnezeu copilul perfect!
Destul de des in discutiile cu alte mamici mi s-a zis ” al tau e mai destept, intelege, al meu nu!”. Eu nu cred ca e mai destept  copilul meu decat altii! Toti copiii sunt destepti, extrem de destepti….
Stiu ca ce merge la copilul meu nu merge la alti copii, insa ma indoiesc ca un copil respectat in adevaratul sens al cuvantului nu va intelege ceea ce i se spune, mai ales daca se gaseste exact canalul de transmitere a informatiei adecvat varstei sale si capacitatilor sale  de intelegere!
Ce am invatat eu de la copilul meu in afara de joaca? Am invatat sa comunic prin joaca si prin explicatii infinite ale aceluiasi lucru!
Eu sunt o persoana colerica din fire! In mod normal ma aprind la cea mai mica scanteie insa in prezenta copilului meu nici cel mai mare uragan nu ma poate misca in asa fel incat sa imi pierd rabdarea cu el!
Ce fac eu cu copilul meu? Vorbesc si …iar vorbesc.  Si cand ne jucam, si cand mancam, si cand facem baie.  Tac doar atunci cand el impune asta retragandu-se intr- un joc in care are nevoie sa fie doar el si jocul respectiv!
Nu suntem scutiti de dorinte mai putin ciudate sau periculoase a caror neindeplinire duce la adevarate uragane de lacrimi, tipete, plans cu sughit etc. Pentru a micsora numarul dorintelor neimplinite am hotarat ca decat sa se raneasca cu un anumit obiect, mai bine ii arat cum sa il foloseasca fara sa se raneasca….Asa a ajuns ca la un an si 5 luni sa stie cum sa bage sau sa scoata un stecher din priza si ca in afara de stecher nu se baga altceva in priza! La un an si 6 luni a invatat cum sa taie cu foarfeca desi o deschide si inchide cu 2 maini. Tot atunci a inceput sa foloseasca cutitul, e drept ca unul dintr-un material plastic dar care taie destul de bine. O sa trecem luna asta si la folosirea cutitului normal….Furculita de ” oameni mari” o foloseste de la 11 luni fara ca macar o data sa se raneasca! Saptamana trecuta a hotarat sa imi spuna ca ” dumu buma numa haine” ( dam drumu la masina de spalat numai daca are haine) si dupa ce am bagat hainele in masina mi-a zis ” deio” si mi-a aratat compartimentul pentru detergent , apoi a apasat el butonul de start la masina de spalat si eu am apasat butonul de blocare pentru copii! Probleme au aparut cand dupa 5 minute a vrut sa scoatem hainele din masina de spalat si ne- am ales cu o criza de tantrum cand nu l- am lasat sa traga de manerul de la usa! Vazand ca nu il pot linisti, i-am zis sa deschida el usa ca eu nu pot, a tras cu putere de maner si a zis “poate….nuuuu” si atunci i-am aratat un led rosu si i-am zis ca atata timp cat ledul rosu e aprins nu se poate deschide usa! Si asa s-a terminat criza de tantrum…..Dupa vreo ora jumate de alte activitati ma striga:” maaaamiiii, mamicaaaaa!!! Becu tins….haine!” . Ce bec , ce haine? Incep sa ii pun intrebari, neintelegand ce vrea! La care ma ia de mana si ma duce la masina de spalat si zice ” becu tins, haine tinde!” ( becul e stins, intindem hainele) .
Crizele de furie  sunt nici prea dese nici prea rare, desi am incercat sa le fac sa dispara cand le-am ” mirosit” . Insa, nelasandu-l sa isi reverse nervii, acestia s-au acumulat si urmatoarea criza a fost devastatoare…. Fiecare criza e unica, fiecare este declansata altfel, de catre alti factori, fiecare criza ma ia pe nepregatite…

Fotografie- Copyright D’Alex Photography

Sunt grele aceste crize, dar suntem datori copiilor nostri sa nu ne panicam si nici sa ne enervam cand fac o criza de tantrum! Un copil ce face crize da tantrum nu e un copil rau! Un copil care nu sta intr-un colt cu o jucarie in mana nu e un copil rau sau obraznic! Un copil care nu mananca exact cand ne dorim noi  nu este un copil rau sau neascultator! Asa ca haideti sa ne intelegem copiii, sa nu ii mai subestimam!….Nu exista copii prosti, nu exista copii rai!….Exista doar parinti care au pierdut conexiunea cu copiii!

Larisa

De aceeași autoare citește și Joaca noastra cea de toate zilele, Ce e normal? & Scrisoare catre adulti