Nu exista copii prosti, nu exista copii rai! Exista doar parinti care au pierdut conexiunea cu copiii!
Din ce in ce mai des aud sintagmele : copilul e rau, nu ma asculta deloc, face doar ce vrea fara a ma baga in seama.…si se refera strict la copii pana in 3 ani.
Poate sunt eu cea mai norocoasa mama din lume cu un copil dotat cu un creier special conceput pentru a intelege ceea ce ii spun adultii?!
Ma indoiesc ca e asa! Ma indoiesc ca are copilul meu o capacitate de intelegere mai mare decat a altor copii! Ma indoiesc sincer ca alti copii sanatosi din punct de vedere psihic inteleg mai putin ca al meu! Ma indoiesc ca ” sufera” copilul meu de o cumintenie iesita din comun si de o capacitate de intelegere specifica unui adult! Refuz sa cred ca e mai ” altfel” copilul meu !
Cred ca e doar o diferenta de perceptie a copilului, o diferenta de canal de comunicare, o diferenta de mod de transmitere a informatiei….Si nicidecum nu cred ca e vorba ca mie mi-a dat Dumnezeu copilul perfect!
Destul de des in discutiile cu alte mamici mi s-a zis ” al tau e mai destept, intelege, al meu nu!”. Eu nu cred ca e mai destept copilul meu decat altii! Toti copiii sunt destepti, extrem de destepti….
Stiu ca ce merge la copilul meu nu merge la alti copii, insa ma indoiesc ca un copil respectat in adevaratul sens al cuvantului nu va intelege ceea ce i se spune, mai ales daca se gaseste exact canalul de transmitere a informatiei adecvat varstei sale si capacitatilor sale de intelegere!
Ce am invatat eu de la copilul meu in afara de joaca? Am invatat sa comunic prin joaca si prin explicatii infinite ale aceluiasi lucru!
Eu sunt o persoana colerica din fire! In mod normal ma aprind la cea mai mica scanteie insa in prezenta copilului meu nici cel mai mare uragan nu ma poate misca in asa fel incat sa imi pierd rabdarea cu el!
Ce fac eu cu copilul meu? Vorbesc si …iar vorbesc. Si cand ne jucam, si cand mancam, si cand facem baie. Tac doar atunci cand el impune asta retragandu-se intr- un joc in care are nevoie sa fie doar el si jocul respectiv!
Nu suntem scutiti de dorinte mai putin ciudate sau periculoase a caror neindeplinire duce la adevarate uragane de lacrimi, tipete, plans cu sughit etc. Pentru a micsora numarul dorintelor neimplinite am hotarat ca decat sa se raneasca cu un anumit obiect, mai bine ii arat cum sa il foloseasca fara sa se raneasca….Asa a ajuns ca la un an si 5 luni sa stie cum sa bage sau sa scoata un stecher din priza si ca in afara de stecher nu se baga altceva in priza! La un an si 6 luni a invatat cum sa taie cu foarfeca desi o deschide si inchide cu 2 maini. Tot atunci a inceput sa foloseasca cutitul, e drept ca unul dintr-un material plastic dar care taie destul de bine. O sa trecem luna asta si la folosirea cutitului normal….Furculita de ” oameni mari” o foloseste de la 11 luni fara ca macar o data sa se raneasca! Saptamana trecuta a hotarat sa imi spuna ca ” dumu buma numa haine” ( dam drumu la masina de spalat numai daca are haine) si dupa ce am bagat hainele in masina mi-a zis ” deio” si mi-a aratat compartimentul pentru detergent , apoi a apasat el butonul de start la masina de spalat si eu am apasat butonul de blocare pentru copii! Probleme au aparut cand dupa 5 minute a vrut sa scoatem hainele din masina de spalat si ne- am ales cu o criza de tantrum cand nu l- am lasat sa traga de manerul de la usa! Vazand ca nu il pot linisti, i-am zis sa deschida el usa ca eu nu pot, a tras cu putere de maner si a zis “poate….nuuuu” si atunci i-am aratat un led rosu si i-am zis ca atata timp cat ledul rosu e aprins nu se poate deschide usa! Si asa s-a terminat criza de tantrum…..Dupa vreo ora jumate de alte activitati ma striga:” maaaamiiii, mamicaaaaa!!! Becu tins….haine!” . Ce bec , ce haine? Incep sa ii pun intrebari, neintelegand ce vrea! La care ma ia de mana si ma duce la masina de spalat si zice ” becu tins, haine tinde!” ( becul e stins, intindem hainele) .
Crizele de furie sunt nici prea dese nici prea rare, desi am incercat sa le fac sa dispara cand le-am ” mirosit” . Insa, nelasandu-l sa isi reverse nervii, acestia s-au acumulat si urmatoarea criza a fost devastatoare…. Fiecare criza e unica, fiecare este declansata altfel, de catre alti factori, fiecare criza ma ia pe nepregatite…
Fotografie- Copyright D’Alex Photography
Sunt grele aceste crize, dar suntem datori copiilor nostri sa nu ne panicam si nici sa ne enervam cand fac o criza de tantrum! Un copil ce face crize da tantrum nu e un copil rau! Un copil care nu sta intr-un colt cu o jucarie in mana nu e un copil rau sau obraznic! Un copil care nu mananca exact cand ne dorim noi nu este un copil rau sau neascultator! Asa ca haideti sa ne intelegem copiii, sa nu ii mai subestimam!….Nu exista copii prosti, nu exista copii rai!….Exista doar parinti care au pierdut conexiunea cu copiii!
Larisa
De aceeași autoare citește și Joaca noastra cea de toate zilele, Ce e normal? & Scrisoare catre adulti
Si pe acelasi principiu mergand nu exista mame mai bune ca altele..fiecare mama in felul ei si cu nivelul propriu de cunostinte si experiente incearca sa isi educe copilul in cel mai bun mod..eu una cad deseori prada ispitei de a-i indeplini toate dorintele pt a-l face fericit..iar el mi-a prins aceasta slabiciune.primesc adesea repeosuri ca il rasfat insa personal cred ca acum e momentul sa il rasfat iar mai tarziu cand cs putea intelege ceea ce e bine si ceea ce e rau sa i fac educatia corespunzatoare.momentan la 2 ani e cam greu acest lucru!
Buna ! Intervin si eu …nu trebuie sa ma asculti neaparat insa …e momentul potrivit sa incepi sa i faci educatia cum vrei tu …nu cum isi doreste el … Ai grija …copilul stie ce vrea , stie ce si doreste iar daca tu nu esti atenta ….vei face ..ce spune el . Eu …sunt mamica unei fete de 18ani si a unui baiat de 13ani si chiar daca abia am 39 de ani , i am crescut …mai pe genul “comunist” ( mama rea :)))) ) insa nu mi este si nu mi a fost rusine cu ei niciodata , in nici un loc . Au fost rasfatati si alintati …cand a fost cazul . Am copii fericiti si asta este important ! Iti doresc multa bafta !!
Si eu ii fac educatia cum vreau eu , insa ii respect optiunile si vreau sa il ajut sa descopere singur binele si raul pt ca nu voi fi mereu langa el ca sa ii spun ce sa faca si ce nu…..il doresc responsabil pentru binele propriu nu pentru frica de mine
Felicitari mamico, sunt adepta acestui stil de educare, copii inteleg mult mai mult decat credem noi , doar ca nu stiu sa arate.Mersi pentru exemplul cu priza, eu si sotul am reactionat “comunist”, desi in alte privinte ne purtam cu el la fel ca un om mare si el reactioneaza pe masura, probabil teama k ar pati ceva ne-a schimbat brusc atitudinea(asta si din cauza faptului k sotul pe la 3 ani a bagat andrelele lu’ soacra-mea in priza si l-a aruncat un metru fix in bratele ei)…joaca placuta in continuare!
Scuze, dar nu cred ca e vreo mama careia sa-i fie rusine cu propriul copil! Nu ai cum, indiferent de situatie!
Nu am zis nicaieri ca a zis cineva ca ii e rusine cu propriul copil…..doar mi s- a zis ba ca e rau de numa , ba ca nu asculta nimic , ba ca nu intelege nimic , ba ca e tont , prost , tantalau etc….dar nicaieri nu am mentionat ca i- ar fii cuiva rusine cu propriul copil….si nici nu reusesc sa vad de unde anume ar reiesi din text rusinea
Cred ca Lavinia se referea la comentariul doamnei Carmen, nu la ceea ce ai scris in articol. Multi parinti isi cresc copiii cu teama ‘imposibil de controlat’ sa nu ii faca de rusine! Oare acei copii sunt fericiti, dupa ce 18 ani sau mai mult nu i-a intrebat nimeni ce vor, ce parere au? Eu nu am fost si asta mi-a afectat si propriii copii. Acum, la 37 de ani invat sa cresc un copil cu RESPECT
Parintii care isi descriu copii ca fiind, rai, idioti, prosti, etc…nu au invatat sa si asculte copii. A avea un copil e un dar, o minune,cate femei in lumea asta nu pot avea copii. Eu am o minune de fetita, pe care o ador si de la care invat zilnic Cate ceva. A tacticile mele pentru a depasii asa zisele crize. Imventez pe loc ceva…un cantec, o cutie cu jucari, o carte…nu a facut asa tot timpul, dar am invatat. Joca pe teme este cel mai creativ moment, saptamanal schimb cutiile cu teme, barbie, puzzel, bucatarioara, bebelusi..etc. i am creat teme, pt a fi jocul mai atractiv si interessant. Spor mamicilor la creativitate.
Ba, din păcate, există şi mame cărora le este ruşine de copiii lor, dar acestea nu se vor grăbi să se manifeste aici. Ştiu ele, instinctiv că ar fi înfierate de oprobriul public.
Acestea sunt acele mame ce nu şi-au dorit copii şi nu pot trece peste asta, nu se pot maturiza. Mereu cer mai mult şi mai mult, nu acceptă faptul că şi copilul are limitele lui, nu iartă niciodată, nu înţeleg niciodată, nu ascultă niciodată. Iar singurul tip de “comunicare” pe care îl cunosc şi îl practică ele este de tip unidirecţional, manifestat prin urlete poruncitoare.
Bineînţeles că acest tip de mame îşi păstrează acest comportament toată viaţa, şi mereu găsesc scuze pentru a se manifesta astfel. Şi, că veni vorba de manifestări, ele, mai degrabă şi-ar îmbrăţişa animalul de companie decât propriul copil.
Spuneam că acest tip de mame nu se vor grăbi să scrie aici. Nu vor scrie pentru că nu suportă să li se spună adevărul în faţă. Legat de asta, am observat odată o întâmplare semnificativă. Într-o zi, madam X, neştiutoare de altfel, stătea la taclale cu madam Y (mamă aparţinând tipologiei mai sus descrise), povestindu-i, printre altele, că ea, madam X, afost foarte ataşată de copiii de la grădiniţă datorită faptului că mama ei nu a fost niciodată afectuoasă cu ea sau fratele ei (ştiţi la ce mă refer: pupături, îmbrăţişări, hârjoane). Cum credeţi că că a reacţionat madam Y (care până la acel moment fusese foarte atentă la discuţie)? Ei bine, ea a schimbat pur şi simplu, subiectul, ba chiar, i s-a adresat unei alte persoane cerându-i să facă ceva, şi astfel, a determinat-o pe madam X să se simtă şi să plece. Scuza “oficială” a doamnei Y faţă de cei rămaşi? Madam X fuma. Da, dar alţi fumători n-o deranjaseră până atunci…
Nu cred ca s capabile nici sa si imbratiseze animalul de companie, pentru ca ele de fapt sunt egoiste si le pasa doar de ele…daca nu sti ce inseamna sa ai un caine sau o pisica iti spun eu…un animal are nevoie in mod permanent de iubire si grija, el pururea va ramane un “bebelus”, nu si face mancare singur, nu iese pe afara singur, nu se spala singur, se imbolnaveste trebuie dus la doctor, are nevoie de o alimentatie speciala, naturala, nu un os acolo aruncat sau niste boabe….cate nu sunt de spus, plus ca trebuie sa i oferi iubire si sa comunici mereu cu el altfel devine rasfatat si greu de controlat, dresajul e important!! Eu am si copil si caine si stiu cat de greu imi este..,pentru ca asa cum incerc sa i fac la copil mancare ca la tara adica cat mai naturala asa fac si pt caine, pentru ca si pe el il iubesc, este fratiorul copilasului meu…daca nu aveam cainele inainte sa fac copilul categoric nu mi luam dupa…dar atunci cand rafael se duce la el si l iubeste si i da sa pape vad cum copilul meu stie sa imparta…copilul meu de un an si patru luni nu mananca ceva fara sa nu primeasca jhony. Trebuie sa precizez ca rafael este un copil precum cel al larisei, ei sunt asa pt ca sunt mai energici ca alyi copii…cateodata imi absoarbe toata energia, dar prin lucrurile cu care ma uimese ma face sa rad si ma incarc inapoi pozitiv…trebuie sa invatam sa ne controlam pe noi, sa ne gasim echilibrul, pacea interioara si sa nu i mai vedem ca pe niste copii zgubilitici sau rai…sunt doar niste copii cu mult chef de joaca si carora le place sa exploreze, fata de altii care probabil le place sa priveasca mai degraba si sa fie mai linistiti…asa se nasc copiii…diferiti, asa este si la animale, si in functie de familie in care cresc se formeaza intr un fel…
Exista si copii obraznici, care, fara a suferi de vreo afectiune, au venit pe lume fara butonul de pauza. M-am panicat ingrozitor cand am gasit baiatul stand pe bancuta cu educatoarea. Dar “noroc” ca si-a revenit instant si mi-am zis ca poate a mai crescut …
Articolul trebuie completat si cu acest aspect, deoarece suntem diferiti si nu e bine sa culpabilizam parintii. 80% din timp parintii gresesc dar ce faci cu restul de 20%?
Nu cred sa existe copil care sa ai buton de on/ off , nu e vorba de a culpabiliza pe cineva , dar daca e sa fie cineva responsabil de faptele copiilor , aceia , clar sunt parintii!!! Copiii in special fac ceea ce vad , daca nu fac ceea ce vad , ceea ce fac e raspunsul la o atitidine de educare in care , undeva , cumva s- a pierdut conexiunea cu copilul , trebuie urmarite cu atentie nevoile primare ale copilului , in special cele de atentie deoarece multe ” obraznicii” sunt datorate nevoii de a atrage atentia!!!
Trebuie inteles exact ce transmite copilul cand zice ceva! Un copil care iti zice ” te urasc” nu te uraste dar nu stiecum sa iti spuna ” te iubesc dar nu sunt de acord cu ceea ce zici sau imi impui”
La copii e necesar sa nu iei lucrurile exact cum le spun!!!
Deci exista si minuni.Copii nascuti dupa 89 care inteleg de buna voie ce este bine si ce este rau. Care au invata ce inseaman respect pentru cei virstnici si ca legile trebuiesc respectate. DAR CE TE FACI CU UN COPIL CARUIA II VORBESTI CA UNUI OM MARE DAR ESTE ATIT DE INCAPATINAT CA NU BAGA NIMIC LA CAP? PAI ATUNCI, CHIAR DACA TE DOARE , IEI DECIZII RADICALE. Nu mai are voie cu telefonul, cu calculatorul sau tableta, nu televizor decIt
cu potia, s.a.m.d. DAR NU, NU POTI CA .COPILUL ARE DREPTURI ! Dreptul sa sune la protectia copilului si sa zica ca este maltratat.SI IDIOTII CARE AU ADOPTAT O LEGE EUROPEANA DE RAHAT , TE DECADE DIN DREPTUL PARINTESC CU CARE D-EU TE-A HARAZIT NUMAI PT CA , COPILUL , O FIINTA NEFORMATA PENTRU SOCIETATE, NU VREA SA SE COMFORME UNOR REGULI DE BUNA CUVIINTA.
Sa nu uitam ca noi,copiii nascuti dupa 89( eu 2 ani mai repede) in mare majoritate am fost crescuti cu bataia rupta din rai , dar si parintii nostrii asa au fost creascuti cu conceptia ca educatia facuta prin frica e cea mai buna , e drept niste oameni care se tem sunt mai usor de condus…..copiii aceia obraznici , care ” necesita” bataie nu au nici o vina , undeva , parintii au pierdut conexiunea cu ei , undeva , ceva copiilor acelora nu le sunt ascultate anumite nevoi , nu sunt auziti asa cum trebuie , obraznicia aceea e o revolta nimic mai mult , si pe mine multa vreme m- a crescut bunica DOAR cu vorba buna si nu a zis o data ceva si eu sa nu ascult , pe cand mama , care ma mai altoia din cand in cand nu a avut parte de acelasi nivel de ascultare , frica de bataia in urma unei greseli , pe care , orice om o poate face ma facea sa ascund lucruri , din fericire pt mine erau lucruri marunte , insa in alte familii , bataia fiind ceva uzual , revolta creste , si faptele sunt pe masura revoltei !!! Repet : nu cred ca copilul meu e un copil minune , nascut cu creier de adult!!!
Degeaba vorbiți voi aici, mai exista si copii prosti pe lumea asta. Un copil poate avea părinți ok, dar el sa fie atat de prost de sa o dea in gropi. Cunosc cazuri de astfel de copii tolomaci si pe deasupra si grași ca niște porci mici si urâți deși părinții nu sunt așa. Unor astfel de copii le trebuie administratin mod regulat câte o mama de bătaie si cam atat, ca altfel nu prea poți sa te înțelegi cu ei (pt ca sunt mult prea prosti ca sa priceapă, nu de alta).
Sincer, sper ca a fost un comentariu postat in gluma.Sau ca te-a enervat cineva foarte tare si asa te-ai “racorit” tu…Daca vorbesti serios mi se pare trist, foarte trist chiar …
doamna,eu v-as ruga , daca se poate sa dezvoltati afirmatia “prosti de dau in gropi” ce anume din ce fac sau spun ii face prosti?ce anume ar trebui sa faca ca sa fie destepti?nu in ultimul rand v-as ruga,daca puteti sa imi spuneti ce inseamna prost pt dvs
totodata,despre afirmatia “grasi ca purceii”,este vb despre un aspect fizic care are mai mult sau mai putin legatura cu nivelul de inteligenta!acest lucru poate avea o cauza interna.poate fi psihic sau poate fi un obicei alimentar gresit invatat in fam
Iubesc copiii care au cu adevarat suflet de copil , acei copii care iti zambesc cu tot chipul inca din primele luni de nastere , care socializeaza inca din primii ani de viata , daruind , impartind, mangaindu-te si suferind si el alaturi de tine atunci cand esti trist, care ii iubeste din toata inimioara lor mica si buna pe ceilalti copii alergand cu bratele deschise in intampinarea lor , chiar daca aceia de cele mai multe ori ii intorc spatele rautaciosi sub privirile nepasatoare si la fel de rele a mamelor {ce sa-i faci , ce se naste din pisica…si din pacate pisicile astea fac cei mai multi pui}. Pe acesti copii fericiti si zambareti ii numesc ingeri, pe ceilalti ,atinsi deja din frageda pruncie de tristete ,acreala,egoism si invidie nici nu stiu cum sa-i numesc. Din pacate , pana invinge binele pe Pamant , lumea e a lor .
dupa cum scrie si in descriere sunt mama de copil dar si mama de inger , din punctul meu de vedere nici un copil nu ar trebui numit inger … ceea ce ai descris la copiii pe care ii numesti ingeri semana mai mult cu descrierea unor bibelouri lipsite de vointa judecata , daca copilul meu ar fii numai un zambet toata ziua , daca si-ar da toate jucariile , daca el ar suferi alaturi de mine cand eu sufar din lucruri care nu au nici o legatura cu el , m-as panica in primul rand daca ar zambi mereu as crede ca are o problema si traieste doar in lumea lui , el descopera sentimente , si contradictia acestora creeaza frustrari care nu ar fii normal sa genereze zambete in locul lacrimilor , ar insemna ca nu isi manifesta realele sentimente! Daca ar da tot ce are fara a protesta m-ar alarma pt ca m-as gandi ca nu are personalitate , iar daca ar suferi alaturi de mine , m-as simti vinovata ca l-as folosi ca pe un umar pe care sa plang si l-as incarca cu probleme care nu ar trebui sa interactioneze cu el
Nu toti copiii sunt la fel. Am doi copii cu care am facut aceleasi lucruri, am vorbit la fel, m-am jucat la fel, am ras la fel… si totusi ele sunt atat de diferite. Una din ele este extrem de ascultatoare, atenta, interesata, linistita, serioasa, disciplinata… cealalta este impulsiva, agitata, visatoare, pusa pe joaca, neatenta, traieste intr-un haos continuu.
Ambele au aceiasi parinti, traiesc in aceeasi casa… dar sunt oameni diferiti. Am invatat ca ceea ce functioneaza cu una din ele, cu cealalta ar putea sa nu dea nici un rezultat. Cea mica este extrem de intelegatoare si nu trebuie sa ii spun de 2 ori anumite lucruri; cu cea mare, de cele mai multe ori “trebuie sa dau militaria jos din pod”. Deci… eu una nu as generaliza doar pentru ca sunt mama unui copil si lucrurile merg bine.
Si nu, nu exista copii prosti dar exista copii cu personalitati si interese diferite. Mai nou, psihologii spun ca un copil neascultator este de fapt un copil extrem de inteligent iar parintii ar trebui sa ii sustina curiozitatile, interesele si independenta in loc sa incerce sa il reduca la tacere = sa il transforme intr-un monument de cumintenie.
Adevarul e ca ne dorim copii perfecti: generosi, cuminti (obedienti), copii care nu ne deranjeaza. Adica pe langa ca are doar cativa centimetri sa mai aiba tupeu sa ne modifice cursul vietii? Chiar mult tupeu, pe el, copilul de la care cerem tot, inainte sa ne vedem imperfectiunile noastre. Am trait cu impresia ca aceste bloguri sunt citite de oameni care vor sa contribuie ca schimbarea dupa care tanjim cu totii. Astazi, am invatat ca nu e asa. Credeam ca doar parintii care incearca sa-si creasca copiii empatic, cu respect si conștient citesc astfel de poatari. M-am inselat. Nu ma deranjeaza. Noi, adultii suntem LIBERI sa citim, sa postam si pana la urma sa facem ce vrem. Ei, puii trebuie sa fie ingerasi ca sa merite sa ii iubim 🙁 http://e-minu.ro/mai-bine-intreaba-te-de-ce-sunt-prost/
E frumos articolul…. Si sunt de- acord cu majoritatea aspectelor. As vrea totuși sa spun ca primul meu copil a fost usor de modelat…… Si am crezut ca oamenii nu stiu sa își crească copiii. Apoi a venit al doilea…. M- a uimit si mi- a dat teoriile peste cap. I -am ,,croit ” o educație după nevoia lui, bazată pe dragoste si călăuzire , il iubesc enorm dar au fost necesare schimbări…. . Când a venit al 3 lea, am spus: nimic nu ma mai poate mira…. Si am ramas uimita! Un copil cu o ambiție greu de egalat, cu talente si daruri care il împing inainte intr- un mod periculos acum când se apropie de adolescenta. Si ca Bonus, de doi ani a venit si Cireașa de pe tort! Surpriza cea mai mare si iubit de toti. Înca învăț!
Copiii sunt diferiți. Nu generalizați. Un mare vorbitor, TDJakes spunea: atunci când cineva iti spune cat de usor e sa crești copii verifica doua lucruri: ce vârsta au copiii, si daca sunt mari, cum s – au dezvoltat!
Imi doresc ca toti copiii sa învețe usor ca primul, sa fie drăgăstoși ca al doilea, ambițioși ca al treilea si sa iubească lectura ca al patrulea dar realitatea este ca sunt unici si au nevoie de abordare unica!
Când ai un copil bun(pentru ca imi permit sa va contrazic, copiii se nasc cu anumită structura mai usor sau mai greu de modelat, de aceea nu iti poți asuma tot succesul dar nici eșecul in totalitate), atunci statistic vorbind poti spune ca metoda ta funcționează 100%, dar la 100 de copii, aplicată aceasi metoda randamentul cu siguranța va fi diferit.
Concluzionez cu doua idei de baza: disciplina fara dragoste ( conectare) duce la rebeliune iar dragostea fara limite naște mutații. ( am văzut chiar dezvoltând monștrii de un egoism care duce spre antisocial)
Va urez înțelepciunea de a vedea diferențele si a-i trata ca pe persoane uNice. Nu feriți copiii de dezamagire pentru ca vor fi slabi… Învățat- i sa-i facă fata si sa vadă soarele de după ploaie, inainte ca ploaia sa se oprească. Succes mămici bune!!!!!