Eu nu te-am întrebat: Ești fericită?

De multe ori când rămân eu cu ei la cină, se întâmplă o magie. Probabil că îmi asum complet că sunt singura resposabilă cu masa și atunci mă arunc cu totul în conectarea cu ei. Ăștia mici și mișto de 7 și 4 ani.
Așa și în seara asta.

– Mama?

– Da, Matei!

– Tu mă întrebi de multe ori “Ești bucuros?”. Dar eu nu te-am întrebat niciodată pe tine: Ești fericită?

Gura căscată, ce să mai zic. Și mi-o deschide larg băiatul ăsta o dată pe zi, dacă nu cel mult la două zile.
– Sunt fericită, Matei! În majoritatea timpului sunt fericită. Și când sunt supărată vedeți voi prea bine, că zic, nu țin în mine.

Uneori am senzația că nu mă aude, nu mă vede, nu ajungem niciunde. Și apoi pac vine și îmi suflă în față câte o propoziție din asta, de te miri unde. Ca atunci când mă plângeam că nu mă sună clienții și a zis că TU e nevoie să îi suni pe ei. Sau ca-n ziua când m-a luat la rost că stau cu cărțile de vizită degeaba și m-a întrebat dacă nu vreau cumva să îmi împartă el 100.

Este complet surprinzătoare generația asta nouă de omuleți! Ochi și urechi să avem în prezența lor!
Și răbdare când ne testează limitele buton cu buton, ca să ajungă la concluzii din astea savante. 🙂
Că în rest suntem pe mâini și întrebări bune!

Cu drag,

Maria ma-na.ro