Doar o alta femeie de pe strada

Eu sunt victima unui viol. Am scris povestea acestui episod nefericit din viata mea aici.

Sunt un om ca si tine, doar o alta femeie de pe strada. Nu ti-ai putea da seama ce se intampla in sufletul meu pentru ca violul nu prea lasa semne pe chip ori pe corp, lasa semne adanci in sufletul tau. A lasat lucruri murdare in mintea mea, acolo de unde nu le pot sterge. pot doar sa lupt sa le acopar cumva, sa le accept.

Mi-as fi dorit mult sa fi putut vorbi cu cineva atunci despre ce s-a intamplat. Sa fi avut o persoana de incredere la care sa ma pot duce cu inima deschisa. Nu neaparat o prietena, poate o profesoara, poate un psiholog. Din pacate eu nu am gasit solutii in acel moment ci am preferat sa tac, rusinata fiind de ce patisem. Cel mai adesea sentiment intalnit dupa un viol este cel de vinovatie undeva la egalitate cu cel de neputinta. Ma uram pentru ca m-am dus acolo, ma intrebam intr-una de ce m-am dus, ce am cautat singura in casa unui barbat.

Am fost o adolescenta razvratita, un fel de copil neinteles. Nu am avut parte de atentie ori iubire, nu imi judec parintii pentru asta ei m-au crescut cum au putut. Asa se cresteau copiii pe atunci probabil. Inca de cand am inceput liceul s-a creat o prapastie care se adancea cu fiecare venire si plecare a mea acasa.  Intre mine si mama mereu erau certuri.

Mereu mi se aruncau vorbe urate de genul “ai sa ajungi o bagaboanta!” sau “esti o taratura!” lucruri pe care nu le digeram inca si nu intelegeam de ce mama ma numeste asa. Ce facusem?Automat eu nu vorbeam nimic personal cu mama. Nu era o femeie rea acum pot sa o inteleg, ci doar avusese o viata grea si mai ura faptul ca avea o fata. Obisnuia sa zica ca fetele sunt chinuite si aduc numai probleme.

Este adanc inradacinat in cultura noastra ca femeia trebuie sa suporte, sa sufere pentru simplul fapt ca este femeie.

“Eu cate nu am indurat de la tactu’? Batai si inujraturi si n-am mai plecat, unde sa ma duc? Stau si suport ca asa mi-e viata!” Cam asta auzeam eu mereu.

De mici suntem educate sa suportam si asta am facut si eu in cazul de fata dar doar in cazul de fata. De ce sa suportam dragi mame? Nu va ajunge cat ati suportat voi?De ce sa indure si fiicele voastre acceasi viata mizerabila? Mi-as fi dorit sa am o mama nu prietena, ci o mama careia sa ii pot spune ce traiesc fara riscul de a fi certata, pedepsita. Nu a fost cazul pentru ca in cel mai bun caz m-as fi ales cu multe cuvinte urate, mers pe la doctori si probabil incerca sa ma casatoreasca ca na’ nu mai eram fata mare.

Este considerata o mare rusine sa spui ca ai fost violata. Sigur femeia in cauza este vinovata pentru ca si-a cautat-o cu lumanarea. Inainte de intamplarea mea aveam un caz in localitate cu o alta fata violata. S-a ras mult pe seama ei, a fost aratata cu degetul si toti o strigau “violata” pana cand familia fetei a decis sa se mute cat mai departe. Vazand ce patise biata fata desigur ca am ales sa tac. Cine eram eu sa vin si sa strig in gura mare ca am fost victima unui viol? Cine m-ar fi crezut pe mine, o razvratita, care de multe ori se intorcea beata acasa pentru ca nu avea nici dragostea parintilor, nici prieteni, nici un rost in viata?

Cea mai grea incercare a fost cand ne-am intalnit din nou fata in fata, eu si individul, din greseala pe strada. Inima imi batea ca unui iepure fugarit pe camp dar am rezistat eroic, am privit departe in zare ca si cand nu mai era nimeni pe strada. S-a intamplat sa ne mai intalnim de cateva ori din greseala si de fiecare data am rezistat pana cand nu m-a mai afectat. Chiar incepusem sa vad ca sunt singura pe strada.

Daca regret faptul ca nu am mers la politie? Regret pentru ca s-ar putea sa mai fi violat cateva fete care la fel ca mine au tacut. Mi-as fi dorit sa am atunci, la 18 ani,  puterea de acum, increderea ca va fi bine, ca nu imi poate face rau. Nu stiu daca am trecut efectiv peste ce s-a intamplat. Am impresia ca nu treci niciodata cu totul peste un viol. Ramane acolo amintirea. Cu timpul m-am obisnuiest cu ideea si nu m-a mai afectat ca la inceput. Retraiesc momentele iar si iar. Imi spun ca nu mai pot face nimic si merg mai departe pentru ca am o viata frumoasa de trait. Golul simtit atunci se va umple de momente pretioase pe care nu mi le poate murdari nimeni altcineva, eu voi avea grija sa fie asa.

Un viol nu ma defineste pe tine ca om, nu e fapta mea, nu e vina mea ,am fost doar in momentul nepotrivit la locul nepotrivit.

Andreea

Citeste si Eu nu sunt ceea ce mi s-a intamplat ci sunt ceea ce am facut si fac cu cele intamplate!