Am decis sa nu alaptez!

Cand am aflat ca sunt insărcinată, pe langă toate celelalte milioane de griji pe care le are orice mama, eu am avut o grijă in plus. Sunt purtatoare a virusului B. Mai exact, am hepatită B cronică. Descoperită la niște analize banale. Cel mai probabil am fost infestată cu acest virus în urma operației de apendicită  pe care am facut-o în adolescență, într-un spital  care a fost închis la o săptamană după ce m-am externat pt numeroase nereguli  de igienă. Am descoperit ca sunt purtatoare a virusului B in fază cronică. Dacă aș fi prezentat simptome in fază acută aveam mai multe șanse sa elimin acest virus. Din păcate, am avut zero simptome.

Un procent mare dintre cei care sunt infestați cu acest virus îl elimină spontan. Organismul crează anticorpi și îl elimină. Sunt 5% șanse ca virusul să se cronicizeze în cazul unui adult, si 90% șanse pentru un copil. Eu m-am încadrat în acest procent de 5%. Poate o imunitate mai slaba sau poate operația de apendicită avută a creeat exact mediul propice pentru ca el să se cuibarească bine si să se cronicizeze.

Din fericire nu am avut nevoie de tratament până în momentul de față întrucât am avut întotdeauna o viremie mica, uneori chiar nedetectabilă. Viremia arată de câte ori se multiplică virusul în organism.  Un număr mare de multiplicări poate afecta ficatul  existând riscul de fibroza, ciroză, cancer hepatic.

E nevoie să fie efectuate analize la fiecare 6 luni pentru a observa orice modificare, e nevoie de o alimentație sănatoasă, de odihnă și consumul de alcool este interzis.

Tratamentul e foarte greu de suportat, cu multe efecte adverse.

În sarcină, există sanse mici ca virusul sa poată fi transmis către făt.  Mai mari sunt șansele daca mama ia acest virus pe perioada sarcinii. La naștere părerile sunt împarțite. Unii medici recomandă cezariana, alții spun ca este destul de sigură și nașterea naturală. Eu am ales să nasc prin cezariană. La naștere i s-a administrat fetiței mele imunoglobulina specifica pentru a o proteja de o eventuală infestare a virusului. Înainte de naștere, problema alăptării ne măcina. Părerile au fost, din nou, împarțite. O mare parte dintre medici mi-au spus că pot alăpta, că imunoglobulina si vaccinul primit vor proteja copilul, existând șanse mici ca acesta să ia virusul în lipsa unor răni pe sâni. De cealaltă parte, alti  medici  mi-au explicat că trebuie să fiu conștientă că îmi asum un risc. Acela de a-i transmite virusul, intrucât analizele care verifică anticorpii se pot face mult mai târziu, după varsta de 6 luni. Am intors problema pe toate parțile posibile, beneficii contra dezavantaje. Am decis sa nu alăptez!

Eu, personal, nu am putut să îmi asum un asemenea risc. Oricât de mici erau șansele ca ea sa ia acest virus de la mine, eu nu am putut să risc. Mă gândeam cât de tare ar putea să o afecteze nenorocitul de virus dacă ajunge cumva la ea, fiind copil.  Dacă eu m-am incadrat în acel procent de 5% care a dezvoltat hepatită cronică, ce ar fi putut să îi facă ei?! Am hotărât sa nu alăptez. Am fost susținută de neonatolog, de medicul gastroenterolog, de ginecolog , de soț, de familie. Am fost criticată de persoanele din jur. De unii pediatri , de alte persoane care nu știau de ce am hotărât să nu alăptez, de alte persoane care știau că in teorie e în regulă sa alăptez fiind purtatoare de virus B. Am simțit că am un mare handicap, mă simțeam vinovată pentru că mi-am privat copilul de marele beneficiu al alăptării. Ca poate imunitatea ei a fost influențată de decizia mea, ca ne-am privat de legatura specială creată prin alăptare. Soțul mi-a fost alături, m-a ridicat din depresie. Pentru ca da, ajunsesem să pic într-o depresie in urma criticilor si judecătii celor din jur.  Am ajuns la concluzia ca orice mamă știe cel mai bine ce își dorește pentru propriul copil. Am acceptat, mi-am asumat faptul că decizia mea poate ne-a privat pe amandouă de niște beneficii extraordinare, însă am preferat să îmi asum acest lucru decât riscul de a-i transfera virusul B, care este in floare in Romania, pentru care încă nu există antidot. Virusul care îmbolnavește si ucide anual un număr mare de oameni, pentru care statul asigură un tratament greu și anevoios doar în cazul in care ești într-un stadiu avansat de boală. .

Acum  sunt iar însarcinată. Urmează să nasc un băiețel în luna noiembrie. M-am gândit și la naștere naturală și la alăptare. Din nou. Și am decis și de aceasta data să procedez la fel. Sunt pregatită iar de avalanșa de judecați, de critici. Dar nu sunt și nu voi fi niciodată pregătită să îmi asum un risc în ceea ce privește sănatatea copiilor mei, fie el și într-un procent de doar 10%.

Diana

Sursa foto- aici

Citeste si Cum am ajuns sa nu mai judec alti parinti