Am decis sa nu alaptez!
Cand am aflat ca sunt insărcinată, pe langă toate celelalte milioane de griji pe care le are orice mama, eu am avut o grijă in plus. Sunt purtatoare a virusului B. Mai exact, am hepatită B cronică. Descoperită la niște analize banale. Cel mai probabil am fost infestată cu acest virus în urma operației de apendicită pe care am facut-o în adolescență, într-un spital care a fost închis la o săptamană după ce m-am externat pt numeroase nereguli de igienă. Am descoperit ca sunt purtatoare a virusului B in fază cronică. Dacă aș fi prezentat simptome in fază acută aveam mai multe șanse sa elimin acest virus. Din păcate, am avut zero simptome.
Un procent mare dintre cei care sunt infestați cu acest virus îl elimină spontan. Organismul crează anticorpi și îl elimină. Sunt 5% șanse ca virusul să se cronicizeze în cazul unui adult, si 90% șanse pentru un copil. Eu m-am încadrat în acest procent de 5%. Poate o imunitate mai slaba sau poate operația de apendicită avută a creeat exact mediul propice pentru ca el să se cuibarească bine si să se cronicizeze.
Din fericire nu am avut nevoie de tratament până în momentul de față întrucât am avut întotdeauna o viremie mica, uneori chiar nedetectabilă. Viremia arată de câte ori se multiplică virusul în organism. Un număr mare de multiplicări poate afecta ficatul existând riscul de fibroza, ciroză, cancer hepatic.
E nevoie să fie efectuate analize la fiecare 6 luni pentru a observa orice modificare, e nevoie de o alimentație sănatoasă, de odihnă și consumul de alcool este interzis.
Tratamentul e foarte greu de suportat, cu multe efecte adverse.
În sarcină, există sanse mici ca virusul sa poată fi transmis către făt. Mai mari sunt șansele daca mama ia acest virus pe perioada sarcinii. La naștere părerile sunt împarțite. Unii medici recomandă cezariana, alții spun ca este destul de sigură și nașterea naturală. Eu am ales să nasc prin cezariană. La naștere i s-a administrat fetiței mele imunoglobulina specifica pentru a o proteja de o eventuală infestare a virusului. Înainte de naștere, problema alăptării ne măcina. Părerile au fost, din nou, împarțite. O mare parte dintre medici mi-au spus că pot alăpta, că imunoglobulina si vaccinul primit vor proteja copilul, existând șanse mici ca acesta să ia virusul în lipsa unor răni pe sâni. De cealaltă parte, alti medici mi-au explicat că trebuie să fiu conștientă că îmi asum un risc. Acela de a-i transmite virusul, intrucât analizele care verifică anticorpii se pot face mult mai târziu, după varsta de 6 luni. Am intors problema pe toate parțile posibile, beneficii contra dezavantaje. Am decis sa nu alăptez!
Eu, personal, nu am putut să îmi asum un asemenea risc. Oricât de mici erau șansele ca ea sa ia acest virus de la mine, eu nu am putut să risc. Mă gândeam cât de tare ar putea să o afecteze nenorocitul de virus dacă ajunge cumva la ea, fiind copil. Dacă eu m-am incadrat în acel procent de 5% care a dezvoltat hepatită cronică, ce ar fi putut să îi facă ei?! Am hotărât sa nu alăptez. Am fost susținută de neonatolog, de medicul gastroenterolog, de ginecolog , de soț, de familie. Am fost criticată de persoanele din jur. De unii pediatri , de alte persoane care nu știau de ce am hotărât să nu alăptez, de alte persoane care știau că in teorie e în regulă sa alăptez fiind purtatoare de virus B. Am simțit că am un mare handicap, mă simțeam vinovată pentru că mi-am privat copilul de marele beneficiu al alăptării. Ca poate imunitatea ei a fost influențată de decizia mea, ca ne-am privat de legatura specială creată prin alăptare. Soțul mi-a fost alături, m-a ridicat din depresie. Pentru ca da, ajunsesem să pic într-o depresie in urma criticilor si judecătii celor din jur. Am ajuns la concluzia ca orice mamă știe cel mai bine ce își dorește pentru propriul copil. Am acceptat, mi-am asumat faptul că decizia mea poate ne-a privat pe amandouă de niște beneficii extraordinare, însă am preferat să îmi asum acest lucru decât riscul de a-i transfera virusul B, care este in floare in Romania, pentru care încă nu există antidot. Virusul care îmbolnavește si ucide anual un număr mare de oameni, pentru care statul asigură un tratament greu și anevoios doar în cazul in care ești într-un stadiu avansat de boală. .
Acum sunt iar însarcinată. Urmează să nasc un băiețel în luna noiembrie. M-am gândit și la naștere naturală și la alăptare. Din nou. Și am decis și de aceasta data să procedez la fel. Sunt pregatită iar de avalanșa de judecați, de critici. Dar nu sunt și nu voi fi niciodată pregătită să îmi asum un risc în ceea ce privește sănatatea copiilor mei, fie el și într-un procent de doar 10%.
Diana
Sursa foto- aici
Citeste si Cum am ajuns sa nu mai judec alti parinti
In România ar trebui introduse două vaccinuri, care să aibă două efecte: 1. Să nu-ți mai pese ce zic alții, și 2. Să-ți ții judecățile pentru tine. Se administrează la nevoie, în funcție de caz.
Sarcină ușoară, și caută-l pe primul.
Buna! Nu vreau sa critic nici sa iti schimbi decizia dar vreau sa dau un exemplu pentru alte persoane care poate citesc acest articol. Sora mea are la fel ca tine hepatita B cu viremie mica care a depistat-o la prima sarcina. Eu nu am studiat problema dar ea da si a nascut natural si a alaptat ambele fete care acum au 3 ani cea mare si 1 an si 5 luni cea mica.
Fiecare mama are dreptul de a decide si de a-si asuma riscurile aferente deciziei luate. Asa cum sora ta a alaptat fara probleme, altcineva drag mie se lupta cu copilul prin spitale din cauza acestui virus care i-a fost transmis. Medicii dau din umeri si spun ca da, sunt cazuri rare dar exista. Eu asta am decis si asta voi decide in continuare indiferent de exemplele din jur.
Daca scopul acestui comentariu nu era de a critica sau de a-i schimba decizia, care era scopul? Articolul vorbea despre faptul ca mama a luat o decizie bine informata si cantarita, pe care o sustine in continuare, in ciuda opiniilor a zeci de binevoitori, care i-au facut un mare rau psihic. Oare credeati ca daca adaugati experienta surorii dumneavoastra, se va schimba cu ceva situatia?…
Atâta vreme cât există și cel mai mic pericol pentru copil, trebuie oprită alăptarea!
Am trecut prin fix acelasi lucru acum 2 ani: am descoperit hepatita cronica in sarcina, m-am informat, am consultat multi medici in Romania si in afara, m-am framantat mult, m-am razgandit de cateva ori, dar in final am decis sa nu imi asum riscul, pur si simplu nu am putut. Au fost medici care mi-au spus clar sa nu alaptez si altii care mi-au spus ca riscul e mic si decizia e a mea. Nimeni nu mi-a putut spune: alapteaza. Am nascut prin cezariana, i-am administrat imunoglubulina anti b la nastere si vaccinul si nu am alaptat. Mi-a fost f greu sa trec peste sentimentele de vinovatie si peste experienta rupturii atat de brutale a legaturii fizice intre mine si bebelusul din burta. Am facut terapie si am invatat sa imi accept deciziile. Astazi ma uit la copilul meu sanatos si stiu ca am luat cea mai buna decizie pt el. Dar nu e usor sa traiesti cu aceasta decizie. Familia mi-a fost alaturi si nu m-a judecat nimeni, dar tot am intrat in depresie pt ca cel mai puternic ma judecam eu insami. Daca ar fi sa mai am un copil as proceda la fel. Hepatita b transmisa fatului are efecte devastatoare: jumatate dintre copii fac ciroza sau cancer hepatic pana la 1 an. Chiar daca riscul de a lua virusul de la mine in urma masurilor profilactice pe care le-am luat era de sub 5%, eu nu mi l-am putut asuma. Fiecare mama trebuie sa decida cum crede pt copilul ei, oricat de greu este sa iti asumi decizia. Important este sa fie f bine informata.
Riscul de transmitere in timpul sarcinii exista? Care e procentul acestui risc?
Tocmai ca nu era o decizie informata. Daca era informata, ar fi stiut ca doar infectia HIV si cu virus leucemic uman au ramas singurele contraindicatii la alaptare. Nici un studiu nu a reusit sa arate ca riscurile ar fi mai mari daca mama cu virus hepatitic B alapteaza. Riscul de transmitere la copil a fost acelasi si in cazul celor alaptati si in cazul celor cu lapte praf, e vorba de contagiunea intrafamiliala. Administrarea imunoglobulinei urmata de vaccinare practic protejeaza copilul de infectie. Sigur, face fiecare cum doreste, dar acestea sunt datele stiintifice. Sunt in domeniu si stiu ce vorbesc, ca urmare nu are rost sa ma contraziceti pt ca nu aveti aceleasi cunostinte ca si mine.
Mihaela, nu stiu unde ai citit tu ca aceasta decizie nu a fost informata. Nu exista studiu care sa iti garanteze 100% protectia in urma administrarii imunoglobulinei. Dimpotriva studiile stiintifice sunt controversate. Daca esti in domeniu, cu atat mai mult ar trebui sa stii ca parerile sunt impartite in functie de fiecare studiu in parte. Deciziile luate de catre mine si de catre sotul meu au fost in urma unor cercetari. Nu doar din Ro ci si in afara tarii. Raspunsul final fiind acelasi. Garantia nu exista in absolut nicio situatie intrucat au fost cazuri in care un procent mic de nou nascuti au fost afectati. Asadar as avea rugamintea sa nu mai afirmi acest lucru si anume ca decizia noastra nu a fost informata. Cu atat mai mult,nu ai de unde sa stii ce informatii detinem noi. In concluzie avem dreptul sa te contrazicem in aceeasi masura in care o faci si tu.