De ziua ta, tu ești sărbătorita

Cea mai specială zi este ziua în care s-a născut ea, Rebecca, micuța cu ochii de culoarea cerului senin la început de primăvară. Pentru o zi atât de importantă ne dorim ca Rebecca să rămână cu cele mai frumoase amintiri.
Așa că o dată cu prima aniversare am căutat tot felul de idei pentru a-i organiza ziua de naștere. Cert este că atat eu cât și tatăl ei nu suntem fani ai petrecerilor mari și ne doream ceva simplu, fără prea multă agitație în jur. De fapt nu suntem genul petrecăreț în general. Și dacă ma gândesc bine, nici măcar atunci când eram eu copil nu îmi plăcea să particip la evenimente unde nu se mai înțelegea nimeni cu nimeni. Îmi amintesc mereu de momentul în care trebuia să se desfacă toate cadourile în prezența invitaților, iar sărbătoritul oricum copleșit de atâta atenție, trebuia să exclame entuziasm pentru a nu-l dezamăgi pe cel de la care l-a primit. În asemenea context cred eu că aceste petreceri își pierd scopul pentru care se reunesc atâția oameni. Copilul trebuie să fie peste tot, părintii aleargă după mâncare, musafirii aleargă după sărbătorit, că doar de aceea au venit, bunicii după poze. La această vârstă copilul nu înțelege nimic din toată alerta asta, ba chiar se poate întâmpla să le strice și cheful invitaților pentru că nu dorește să se comporte după placul lor.
Rebecca este genul copilului timid la primul contact cu persoane mai puțin familiare, un comportament foarte sănătos de altfel, plină de energie și cu o curiozitate pentru tot ce se petrece în jurul ei. Iar în astfel de situații reactionează exact cum ne-am aștepta, cel puțin la fel de agitat. Așadar e clar, niciunul dintre noi nu se simte confortabil în astfel de momente și încercăm pe cât posibil să le evităm pentru că nu vrem să ne stresăm reciproc.
Asemenea situații pot fi evitate în momentul în care încercăm să-i oferim copilului cât mai multe experiențe pozitive, departe de tot ce înseamnă aspectul comercial și importanța care se pune pe latura materială. De cele mai multe ori ziua de naștere este asociată cu petrecerea și cadourile primite. Sau ca obligație pentru participarea la alte zile de naștere.
Acest moment este evenimentul ei, o vom sărbatori pe ea și ziua în care a ales să pășească în această lume, alegându-ne pe noi să fim cei mai fericiti părinți din univers.
Așa că ne-am gândit să dăm naștere unei tradiții în familie, un soi de promisiune și anume ca de fiecare dată când unul dintre noi are aniversarea să ne reunim, să ne bucurăm de noi, să râdem depănând amintiri de peste ani. Să ne oferim cadouri cât mai simple, lucruri făcute de noi, folositoare, sau doar simbolice. Să facem împreună lucruri memorabile.
Cam așa vedem noi ziua aceasta, evident că suntem deschiși iar dacă ea va simți vreodată altfel și va dori altceva vom accepta oricum. Și dacă cineva dorește să o felicite, sau să îi facă vreo surpriză, oricând va fi bine primit.
Prima aniversare am organizat-o în cerc restrâns, am invitat o familie apropiată și pe bunicul patern. Ceilalți dragi din familie, deși departe, sunt cu inimile și gândurile mereu foarte aproape de noi.
Anul acesta am ales să o petrecem și mai restrâns, doar noi. Așa că dis-de-dimineată, cu entuziasm, emoții și voie bună ne-am pus pe amenajat livingul. Cea mai mare surpriză a fost aranjamentul din lemn de la măsuța ei de joacă, o spirală cu cele 12 luni ale anului, reprezentând ciclicitatea, timpul veșnic și povestea ei de la naștere până la cei 2 anisori pe care tocmai i-a împlinit. Personaje mici: arici, melci și pitici au dat farmec și mai mult poveștii ei de viață. S-a jucat foarte mult cu ele cântând stâlcit despre fiecare. Am adăugat două fotografii în care apărea ea în primele clipe de viată și apoi la aniversarea de 1 an. Câte emotii să revedem chipul micuț și atât de frumos la distanță de un an! Le avem oricum în inimă și în minte mereu, dar privindu-le mai toată ziua, parcă timpul se oprise exact atunci oferindu-ne posibilitatea sa le retrăim. Iar ea a ascultat cu atâta interes tot ce i-am povestit, despre cum a venit pe lume și câte s-au întâmplat în acesti 2 ani minunați. O altă surpriză a venit din partea bunicilor și a mătușii, un imens buchet de flori sosit prin curier.

De obicei dimineată când ne trezim, adică noi fetele, miroase deja a cafea. Tatăl o pregătește minuțios împreună cu micul dejun înainte de a pleca la serviciu. În weekend vine rândul nostru. În această zi am ales să ne savurăm cafeaua într-o cafenea-florărie dragă nouă. Rebecca a ales biscuiți proaspeți de casă cu nucă. Obișnuim să ieșim cât reușim de des la cafea, e tabietul nostru de duminică. Nu am ales întâmplător această locație, știam că acolo găsim mereu flori proaspete și voiam să aibă parte de o nouă surpriză pentru că îi plac mult florile. Așa că tatăl i-a daruit cele mai frumoase lalele, flori de primăvară, anotimpul în care ea s-a născut. Le-a mirosit și nu le-a mai dat drumul până acasă când le-a așezat în vază, atât de mare i-a fost bucuria. Tot drumul le-a ținut în mână cu cea mai mare delicatețe. În mașină, deși o căuta insistent somnul de prânz, tresărea mereu crezând că le va scăpa din mâinile ei mici. O priveam cu atâta drag cum moțăie în scăunelul ei, deschizând din când în când ochișorii pentru a verifica dacă florile sunt tefere.

După somnul de prânz am învățat sa cântăm la pianină, Happy Birthday To You. Ea ne acompania la final, atât reușeste deocamdată să rostească corect, tuu iuu, restul cânta stâlcit și greu de pronunțat pentru noi, dar sună impecabil.
Spre seară, când a ajuns și bunicul, am aprins lumânările, i-am cântat La mulți ani și am suflat împreună în tort, așa a dorit ea. Anul trecut am avut un tort doar din fructe care a avut mare succes. Anul acesta tortul a fost un cheescake cu fructe de pădure, primul meu cheescake. Am ales ceva simplu pentru că din experientă știu foarte bine, cu cât vreau să fac ceva mai sofisticat, cu atat eșecul este garantat și nu prezintă niciun interes. Rebecca e adepta lucrurilor simple și ne dorim tare mult să rămână așa mereu.
S-a mâncat tot tortul, ceea ce mă face să cred ca a fost bun. Nu îmi creasem așteptări prea mari, mai ales că Rebecca este în plină erupție dentară și e foarte selectivă cu mâncarea în această perioadă. Mă bucur că măcar a gustat, nu e consumator de prăjituri dar a apreciat că era făcut de noi.

Am petrecut o zi liniștită, plină de emoții, amintindu-ne de clipa nașterii, cu bucurii datorate prezenței ei în viața noastră. Iubim viața trăită cu încetinitorul și asta am învățat-o de la acest copil minunat. Și cât de ușor a reușit să ne facă să îl acceptăm ca stil de viață. Rebecca ne face să conștientizăm care sunt lucrurile importante și ce contează cu adevărat. Pentru că de cele mai multe ori ne pierdem în detalii și ratăm esențialul, doar de noi depinde să ne încărcăm existența cu momente unice, trăite la maxima lor însemnătate.
Îți mulțumim și îți suntem recunoscători pentru tot ceea ce ne înveți și ne oferi în fiecare zi, fetița noastră!
mama și tata