Copiii nu sunt prieteni cu mine!

De când s-a mutat la grupa de 3- 6 ani Maria este foarte vocală în a-și plânge dorința de a nu merge la grădiniță.

Chiar ieri dimineață am avut vreo 30 de minunte de plâns în hohote:

– Nu vreau la grădi! Copiii nu sunt prieteni cu mine!

Maria e un copil prietenos. Cu oameni, animale. Singura excepție o reprezintă bineînțeles Mihai cu care are atitudini mixte. Din fericire, din ce în ce mai multe atitudini și gesturi pozitive.  E un copil care la 3 ani și un pic mi-a spus într-o seară, în timp ce enumera toate rudele și prietenii noștri pentru care își declara dragostea, că ea de fapt, iubește toți oamenii. A fost ceva extraordinar să aud din gura ei o astfel de declarație sinceră, însă problema de care se va lovi ea e că nu toți oamenii o vor iubi pe ea. Unii o vor ignora, alții nici măcar nu o vor plăcea.

Unul dintre motivele pentur care am înscris-o pe Maria la o grădiniță Montessori este accentul pus pe empatie și grijă: grija față de natură, față de pământ, față de animale, față de ceilalți oameni. La o astfel de grădiniță copiii hrănesc animalele, cultivă legume în grădină, se pune accent pe înțelegerea și sprijinul celorlați.

În ultima perioadă însă, s-au adunat multe: iepurașii au dispărut din curte pentru că apăruseră șobolani și aveau nevoie de niște case mai sigure, grupa ei a rămas fără  țestoasă sau alt animal pe care să îl îngrijească în clasă, transferul la grupa de 3 -6 ani a venit la pachet cu statutul de ultim venit într-un grup în care i-a fost greu să își facă prieteni, doamnele educatoare de care este foarte atașată au plecat la cursuri și ea le-a resimțit lipsa acut.

Așa că de câteva luni aud zilnic același refren care mă întristează:

– Nu vreau la grădi! Copiii nu sunt prieteni cu mine!

În teorie, astfel de grupe mixte ca vârstă (3-6 ani) sunt de natură să stimuleze cooperarea între copii și să dezvolte abilități de comunicare și de a explica noțiuni copiilor mai mari. Grupele sunt mari, cu câte 25-35 de copii pentru că se presupune că nu există un singur educator, ci copiii mai mari, de 5-6 ani devin ei înșiși educatori pentru cei de 3-4 ani, având abilități de a explica lucrul cu anumite materiale copiilor mai mici.

În practică, nu știu dacă acest fenomen se întâmplă în mod frecvent și natural în grădinițele Montessori sau dacă acest comportament trebuie stimulat cumva de pedagog.

Una din mamele de la grădiniță mi-a sugerat că o soluție bună pentru depășirea acestor probleme ar fi să invităm câțiva colegi la joacă și să se creeze astfel niște legături între copii în afara grădiniței.  Mi s-a părut o soluție foarte bună, doar că nu am putut să o punem în practică momentan din diverse motive care ne-au împiedicat.

În altă zi, însă, altă mamă de la grădiniță m-a sfătuit, bine intenționată, să nu încurajez prieteniile la grădiniță pentru că dacă se împrietenesc copiii vor să se joace împreună și nu mai lucrează cu materialele specifice, în mod individual. S-a nimerit sfatul acesta exact în perioada în care eu căutam soluții cum să o ajut pe Maria să construiască prietenii (fără a mă implica prea mult) care să îi facă șederea la grădiniță mai plăcută, mai umană. Spun mai umană pentru că unul din obiectivele pentru care am dus-o pe Maria la grădiniță a fost acela al contactului cu omuleți de vârsta ei. Cu copii crescuți cu aproximativ  același set de valori, cu preocupări comune. Partea emoțională și de interacțiune cu ceilalți mi s-a părut cea mai importantă dimensiune a mersului de grădiniță.

Altfel, activități de învățare cu materiale specifice pedagogiei Montessori puteam face foarte bine și acasă.

Mi se pare că accentul pus pe activitățile de învățare în detrimentul gestionăriile relațiilor între copii nu  este în spirit Montessori. Nu creștem roboți care să știe perfect operațiuni matematice sau să scrie și să citească de la 5 ani. Creștem oameni cu emoții, cu nevoi de interacțiune cu ceilalți, cu trăiri intense, cu crize de furie, oameni care descoperă lumea exterioară în același timp cu lumea din ei.

Mi-ar plăcea să împărtășiți experiențe similare ale copiilor voștri, în special ale copiilor care merg la grădinițe Montessori.

Aș fi interesată de modul în care copiii interacționează, de modul în care ei ajung să se cunoască, să se respecte, să interacționeze. Mi-ar plăcea să îmi spuneți dacă se încurajează cooperarea și cunoașterea reciprocă prin jocuri și activități specifice sau dacă aceasta e considerată ca fiind naturală și pur și simplu lăsată să se dezvolte de la sine.

Citește și Nu vreau la grădiniță!

Fotografie- Copyright D’Alex Photography