
Concediul de cresterea si ingrijirea copilului
Despre concediul de cresterea copilului am auzit multe, unele chestiuni mai descurajante, altele mai încurajatoare, dar sincer prea puțin am auzit vorbindu-se pozitiv despre aceasta perioada unica in viața fiecărei femei.
Cum vedeam eu concediul de cresterea copilului acum 3 ani?
Cand am aflat ca voi avea primul copil nu se prea potrivea cu partea profesională. Îmi doream sa am bebelușul meu, dar poate intr-un alt moment. Tocmai ce schimbasem job-ul, abia reușisem sa ma acomodez cu noile provocări, intrasem intr-o etapa cat de cat confortabila la lucru si, in același timp, burta mea creștea. Nu puteam concepe sa ramân acasă înainte de naștere. Dacă s-ar fi putut as fi mers la lucru pana nășteam. Cu toate astea, am apucat sa stau vreo 3 saptamâni pana sa vina pe lume fetița mea. Apoi a urmat acomodarea între noi, ea creștea rapid si pe mine ma ardeau călcâiele sa ma reîntorc la job. Intram sa mai văd mail-uri si alte notificări, tineam legătura cu colegii si întrebam tot timpul ce se mai întâmpla cu indicatorii si echipa. Cand Maria avea 9 luni m-am reîntors la lucru. Am găsit o bona de încredere, am stat o perioada toate 3, apoi a rămas cu ea.
M-am bucurat ca îmi pot bea cafeaua liniștita, ca pot mânca fără întreruperi, ca pot purta alte discuții decât subiecte legate de copii. Dar aveam niște strângeri de inima pentru ceea ce lăsasem acasă, pentru primele ei cuvinte, pentru felul in care mănâncă si se mâzgălește toată, cum se joaca in nisip, cum descoperă lumea.
Apoi, in jumătate de an, a venit vestea ca sunt din nou însărcinată. Știam regretele de la prima sarcina, știam de perioada pierdută, știam ce am ratat ca nu am stat cu ea mai mult de 9 luni, asa ca fără nicio urma de îndoiala la 7 luni si jumătate am rămas acasă pentru 2 ani. Am fost o perioada de timp doar eu cu ea, soțul venea târziu de la lucru.
Aveam timp sa ne plimbam, sa ieșim in parc, sa facem si sa mâncam înghețată, sa ne strângem in brate, sa dormim împreuna…..toate acestea fără sa avem întreruperi. Eram doar a ei si eram conectata la viața noastră fără sa ma gândesc la job.
Apoi a venit el, pe cand ea avea 2 ani si 2 luni. Au fost câteva saptamâni spre 4 luni de acomodare in noua formula. Cand el avea nevoie sa-l alăptez, exact atunci vroia si ea ceva. Cand il adormeam pe el, fix in același moment vroia sa cânte tare.
Nu a fost ușor…..Nici nu ma așteptam sa fie ușor.
Cum văd concediul de cresterea copilului acum cu 2 copii?
Tot ceea ce trăiesc acum este atât de frumos, încât nu as da timpul acesta nici înainte si nici înapoi. Cand ei doi se trezesc amândoi si ea il pupa si-l întreaba cum a dormit, cand ea ii da lui sa mănânce, cand se joaca împreuna si își împart jucăriile, cand ea il spală pe el, cand el este cu zâmbetul larg deschis numai văzând-o pe ea, cand el întinde mâinile pline de saliva spre fata ei si ea cand le simte se șterge insistent.
Cum as putea sa ma gândesc sa las toate astea?
Concediul de creștere si ingrijire al copilului este o ocazie unica de a-mi admira comorile, fără graba, fără timp, doar eu si ele. Este șansa de a-mi rezolva acele chestiuni lăsate pe to do list si amânate pe cand o fi timp. Ei bine, acum este momentul.
In concediu citesc mai mult, scriu in jurnale (ca in liceu), aprofundez relațiile cu familia de origine, cu prietenii pe care i-am sunat rar, deși mi-as fi dorit sa se întâmple mai des.
Ma implic in proiecte de voluntariat, cresc si ma dezvolt personal alături de alți oameni.
Imi petrec diminețile in natura cu copiii, savurez razele soarelui printre frunze si trag in piept aer curat.
M-am apucat sa aprofundez pasiunile mele: citit in ramura de psihologie, mai ales cea a copilului, alerg, merg pe munte ori de câte ori am ocazia, pictez cu Maria.
Stau in pijamale toată ziua (asta se mai întâmpla chiar dacă nu-mi propun).
Merg la cursuri, la ateliere, la workshop-uri, mai ales ca sunt tot mai multe astfel de evenimente care primesc si mama si copilul.
Concluzia mea
Concediul de creștere si îngrijire vine la pachet atât cu partea de relaxare, cat si cu provocările unui nou început. Știu ca sunt momente cand nu e ușor, cand soțul e la lucru si eu ma urc pe pereți de nervi, sunt nemâncata, cu hainele murdare de voma, nepieptănata de vreo 2 zile, sunt si zile de genul acesta. Dar sunt si zile frumoase ca cele relatate mai sus. Depinde ce alegem sa vedem.
Iubirea pentru copii nu se schimba odată cu revenirea la lucru, dar, dacă se poate, aleg sa stau cu îngerii mei, bucurandu-ma ca exista, pentru ca își deschid ochii si brațele căutându-ma pe mine, pentru ca el întoarce capul sa-mi prindă sânul plin de lapte, pentru ca acum se formează atașamentul, care ii va da o anumită direcție viitorului adult.
Pentru ca este o perioada care nu se va mai întoarce.
Fotografie- Copyright D’Alex Photography
Leave a Reply