Ce amintiri le lăsăm copiilor noștri?

Ultimele 4 săptămâni au fost grele pentru noi! De când și-a fracturat brațul stâng, Matei (7 ani) a fost de multe ori nervos sau frustrat sau speriat sau agresiv sau trist. Îl pot înțelege!
Mai întâi am crezut că, gata, nu e nevoie de operație, apoi a fost, va fi nevoie de încă una mică pentru extragerea “bețișoarelor chinezești” și toate astea s-au spart în capul lui și implicit și al nostru.
De aici au rezultat 2 tantrumuri de toată frumusețea și multe altele mai mititele.

Ieri a avut loc o răzvrătire în timpul tenisului lui Ștefan (4 ani). Practic hanoracul lui, pantalonii și tenișii au fost tapetați în zgură! Când am primit informația asta de la jumătatea mea mai bună, nu știu de ce mi-a venit în minte Crescându-l pe Cain, al lui Michael Thompson, pe care Michael am fost supărată în prima zi de conferință în România, dar care m-a cucerit în cea de-a doua cu toate cunoștințele lui despre comportamentul băieților!
Să mai pun mâna pe o carte, mi-am zis! Situația se diversifică o dată cu vârsta în casa noastră și uite că eu am rămas în urmă cu niște lecturi!

Țin minte că MT spunea la conferință ceva de genul: viitorii adulți responsabili, autonomi și conținuți au nevoie în copilărie de sarcini reale. Așa că l-am cerut la telefon pe Matei! 🙂
Uite, Matei, eu ți-am pregătit o pungă mare pe care ți-o aduc acum. Poți strânge până ajung la tine 30 de frunze, crenguțe-cât-palma, fructe uscate și pietricele? (Săptămâna ce vine au colaje de făcut la școală).
Guess what? Cu atâtea detalii, am primit un mare da.:) A plecat din zgură și a adunat până am venit eu 6 pahare de plastic a câte 5 itemuri. Smart!

Și în timp ce citeam eu începutul cărții în tramvaiul 41, mi-au sărit ochii pe pasajul cu ce ne amintim despre părinții noștri. Și atunci m-a izbit din nou! E o treabă la care m-am gândit de multe ori, dar pe care tind să o uit în focul rutinei. Pentru mine este important ce își vor aminti copiii mei despre mine când vor fi “la casa lor”. Foarte important!
Și îmi doresc TARE ca dincolo de toată cicăleala cu strângeți după voi, strân-ge-ți după voi, STRÂNGEȚI DUPĂ VOI și NU VĂ BATEȚI! să își aducă aminte și 2 mâini de lucruri frumoase, bune, calde, de pus în dreptul inimii când le-o fi greu!

Și-am zis să trec la treabă, să nu stau degeaba!
Eu, mama orelor mici de culcare, mi-am mușcat buza de jos și am luat mezinul la concert la Mariza! La șapte, hai șapte jumate urma să doarmă și eu la opt l-am introdus în Sala Palatului! Toată extravaganța pe mine a fost! 🙂
Dar mi-a plăcut toată experiența LA NEBUNIE! L-am băgat bine în pieptul meu și am savurat fiecare minut! A rezistat copilzihno jos pălaria! La ultimele 2 piese a picat răpus și s-a mai trezit de dimineață la 8 și 15, dar în rest! Ochi și urechi!

M-aș bucura din suflet ca asta să fie o amintire pentru el!
Eu sigur îmi voi aminti cu drag că a stat ateeent și-a ascultat fado cu fado cu fado și s-a ridicat zvâc în picioare când a intrat toboșarul și mi-a pus de 28 de ori la ureche întrebarea “Ce zice? Ce zice?”

Cu iubire,
Maria ma-na.ro