Cărțile lui Mihai, moștenire din biblioteca Mariei

De vreo câteva zile, Mihai (11 luni) merge la tabla magnetică cu litere a Mariei și ia din tăviță câte o literă magnetică de lemn, îi pipăie întreg conturul și apoi o gustă. Îi spun denumirea literei, se bucură, râde la mine și uneori încearcă să zică și el. Bineînțeles sunt niște sunete indescifrabile care uneori seamănă cu sunetele respective.

Despre cum  învăță copiii cu mâinile am mai scris aici și aici.

Sâmbătă, avea în mână un P și am început să îi spun că e litera P. Eu pronunțam P el râdea și tot așa.

– P, de la porumbel, de la pat, de la plapumă, P de la portet …îi spun în timp ce mă gândesc cât de puține cuvinte cu P îmi vin instantaneu în minte.

El se uită râzând la mine, ia poziția de-a bușilea și fără a lăsa litera din mână se duce la cartea care rămăsese deschisă pe covor de vreo jumătate de oră când o abandonase. Ia P-ul și îl pune pe papagal. Apoi se uită la mine și râde.

Da, spusesem papagal, porc , pește cu jumătate de oră înainte în timp ce citeam cu el Marea mea carte cu animale. Însă mi se șterseseră de pe creier.

Mi-am dat seama că n-am scris despre frumoasele cărți de bebeluși ale lui Mihai, primite moștenire de la Maria. Și mi-am dat seama cât de mult îmi amintește Mihai de momentele când Maria era la fel de mică.

Cărțile pe care vi le prezint mai jos, respectă toate principiile pedagogiei Montessori, fiind cu imagini reale și cu texte

Marea mea carte cu animale de la Editura Litera a fost una din cărțile preferate ale Mariei. Atunci am aflat și eu, spre rușinea mea, că există niște păsări care se cheamă tucan, koukabura sau cacadu. A fost una din multele informații pe care le-am aflat împreună cu Maria.

Cartea are format mare, fotografii clare, carton bun, se recomandă bebelușilor de la 0 luni. A fost o carte atât de citită împreună cu Maria încât jucam tot felul de jocuri cu ea. O închideam și o rugam să caute țestoasa sau elefantul sau șarpele și dădea singură paginile în căutarea lor. După ce nu mai știam ce jocuri să inventez am început să îi spun numele animalelor în engleză  și a fost foarte receptivă. E cartea cu care a învățat la un an și vreo lună primele cuvinte în engleză. Când Maria a făcut un an, am dus-o la spital să-i facem un set de analize. Pe pereți era desenată o pasăre la flamingo imensă. Mă gândeam când o învățăm din cărți că poate ea crede că acelea sunt proporțiile reale ale animalelor. Ei bine, cum am ajuns la medic, s-a dus spre perete și a bolmojit un flamingo. M-am bucurat să observ cum identifică pasărea din carte în alt context, la o altă dimensiune.

Tot din seria cărților cu animale, Îmi place foarte mult cartea 1001 Animale de fermă. (Editura All)

Având foile subțiri, nu i-o dau lui Mihai decât când îl țin în brațe și o analizăm împreună (deja a gustat un colț dintr-o pagină când n-am fost atentă). Este o carte în format mic, groasă, cu informații valoroase, cu imagini foarte frumoase, numai bună de luat în poșetă/ rucsac când plecăm la drum sau mergem undeva cu copilul și riscă să se plictisească. 

Cartea merge de la zero ani până la gimnaziu, pentru că informația inclusă în ea este foarte bine documentată. Este un fel de material auxiliar pentru orele de cunoașterea mediului sau zoologie.

Am atașat mai multe imagini pentru a vedea frumusețea și diversitatea lor.

Cărțile cu sunete 

Dacă vreți însă o carte cu animale domestice numai bună pentru a lăsa bebelușul să o roadă puțin, la noi a avut mare succes cartea cu sunete cu animalele de la fermă. A fost prima carte a Mariei, iar după 2 ani și 7 luni de zile încă îi funcționează bateriile, astfel încât e folosită cu succes de Mihai acum.

Oricât de talentată aș fi la imitat sunetele pe care le scot animalele, mă bucur că avem cartea aceasta pentru că ea redă sunetele animalelor așa cum mi le amintesc eu din curte de la mămaia, din copilărie.

Tot din seria cărților cu sunete, una foarte utilă a fost cea cu vehicule. Când avea doar câteva luni, Mihai se speria foarte tare pe stradă la auzul motocicletelor. Cartea aceasta prezintă imagini foarte bune, o scurtă descriere și sunete ale unor vehicule mai mult sau mai puțin frecvent întâlnite.

La început, când am folosit cartea și i-am pus sunetul motocicletei, Mihai a tresărit și s-a speriat. Deși era acasă, la mine în brațe. I-am arătat fotografia, pus sunetul de mai multe ori, am repetat scena în mai multe zile. Am observat că Mihai nu s-a mai speriat de motociclete la următoarea ieșire afară când ne-am intersectat auditiv cu una.

Cele 2 cărți cu sunete sunt cumpărate de la Lidl, doar că ele nu există în oferta curentă. Apar o dată în an și s-a nimerit să fim pe fază (eu și bunica) și să le cumpărăm.

În timp ce am scris articolul acesta mă tot gândeam cum în mintea mea tabla magnetică e a Mariei,  cărțile sunt ale Mariei, camera este a Mariei, cam totul e al ei și mă exprim ca atare. Și mă mai întreb de ce Maria nu împarte lucrurile ei.

Citește și Animalele nu citesc cărți de parenting