Carti montessoriene foarte dragi Mariei la aproape 3 ani

V-am tot povestit cum cărțile sunt jucăriile noastre preferate, iar cele cu animale, plante, natură sunt cărțile de corazon ale Mariei.

Astăzi vreau să vă prezint 3 cărți foarte dragi nouă pe care le tot frunzărim de vreo 3 săptămâni.

Pe primele două le-am luat de la Lidl la o vizită după mâncare cu Maria la care convenisem că luăm un singur obiect ales de ea. (nu mai sunt pe stoc, dar poate or mai apărea pe la anul)

Ea și-a ales  o carte cu cățeluși, eu am găsit o super carte cu peisaje din natură și nu știam cum să îi fac reclamă acesteia, să o aleagă. I-a plăcut și ei, n-a zis nu, dar a rămas la cea cu cățeluși, după care mi-a spus să o luăm și pe cealaltă pentru Mihai.

Wow, ce idee bună, Maria! Este un gest foarte frumos din partea ta să te gândești la frățiorul tău! îi spun eu bucuroasă că a găsit soluția să cumpărăm ambele cărți, dar să nu fie ambele pentru ea, pentru că aș fi încălcat regula stabilită chiar de mine.

Cartea aceasta despre care vă zic, cu peisaje din natură, era ultima, rătăcită printr-un galantar de la Lidl, așa că eram în stare să apelez la texte precum:

Vai, dar uite ce frumoasă e aceasta! Eu zic că e chiar mai frumoasă decât cea cu cățelușii etc. 

Slavă cerului, n-a fost cazul să calc pe becuri și le-am pus în căruț pe amândouă.

Acum că am terminat cu vorba lungă, o să pun multe fotografii cu această carte, să vedeți de ce m-am entuziasmat așa tare.

Pentru mine e o carte -muzeu, o carte-madelenă, o carte vie.

O carte- muzeu, pentru că m-a dus cu gândul la vitrinele de la Antipa, unde erau organizate medii de viață ale diferitelor animale și jos aveam legenda. Am făcut tot felul de exerciții și jocuri cu Maria. Am identificat florile de pe margine în peisajul din mijloc, am vorbit despre diverse animale și familiile lor, am găsit diferențe fizice între diversele păsări. Cam o oră și jumătate stăm în fiecare zi cu cartea aceasta și nu ne plictisim nici eu nici ea. Aflu si eu cum arată și cum se cheamă tot felul de plante sau animale despre care habar n-aveam. Mult mai interesant decât să citesc Bobiță și buburuză sau Școala Urșilor de 2000 de ori. Evident rămân deseori fără răspunsuri la veșnicele de ce-uri, dar e provocator și pentru mine.

E o carte- madlenă pentu că deschizând-o mi-au trecut prin cap tot felul de amintiri ale copilăriei. Mi-am amintit lecțiile de botanică, mi-am amintit chiar familii de plante în latină de pe vremea când îmi povestea tata despre ele, mi-am amintit despre cartea mea preferată de la o vârstă fragedă, Mihaela, prietena pădurii. Mi-am amintit despre pârâul din luncă de la mămaia, despre trestia și papura din balta din drumul spre bunici, despre cum credeam că m-a adus barza, despre iepurii pe care mi-i arăta tata pe câmp când mergeam cu el cu mașina, despre toporașii pe care îi vedeam timizi, uneori pe sub frunze, în pădure la mămaia când mergeam cu caprele, despre frunzele de pătlagină pe care le puneam pe diverse bubițe, despre coroana mea cu spice de grâu din clasa întâi când întruchipam vara, despre toți macii pe care i-am văzut pe toate lanurile de grău și marginile de drum și pe care i-am păstrat în suflet. Da, am  sufletul plin de câmpuri cu maci.

E lesne de înțeles de ce e o carte vie, cu atâtea vietăți și plante. Însă la noi faptul că e vie înseamnă că țesem tot felul de povești pe marginea acestei cărți simple, cu poze. Povești despre familia de arici, despre puii de mistreț, despre melcii de apă și hârciogii care îi mănâncă grâul bunicului etc.

Am adăugat și o fotografie cu coperta pentru că uitasem să îi scriu titlul cărții. Nu pare să aibă o editură, cred că e o carte exclusiv pentru magazinele Lidl.

Să mai zic doar  că e și cartonată această carte așa că nu prezintă riscul de a fi ruptă de Mihai, supărat uneori că el nu înțelege chiar tot ce discutăm.

Cea de-a doua carte, cea cu cățelușii (se numește 10 cățeluși), e foarte potrivită pentru copiii care invață să numere până la zece. Fiecare pagină are o strofă mică despre unul din căței, care devin rând pe rând personaje principale.

Pe coperta din spate sunt toți cățeii cu numele lor și Maria m-a tot provocat să ne exersăm memoria. Mă tot întreba pe fiecare pagină cine e cățelul X sau Y. Uneori mai greșeam și mă corecta, alteori greșea ea și mergeam din nou la copertă să îi căutăm trăsăturile specifice cățelușului și să-l identificăm.

Cartea e cu imagini reale, foarte viu colorate și frumoase. Tot cartonată și ea. O răsfoim și pe ea foarte mult, țesem povești cu căței și cu celelalte animale de la fermă. Le mai botezăm și pe ele. Filosofăm pe tema vițelului care linge cățelul. De ce? Cum? etc.

Tot atunci am cumpărat și una cu ursuleți, cu destinație clară pentru prietena Mariei, Ioana, ce își aniversa ziua de naștere. Presupun că și cea cu ursuleți este la fel de frumoasă.

Cea de-a treia carte o avem de la prietena noastră Anamaria, de la Citim cu drag.  Se cheamă Planet Earth, este în limba engleză, de la editura Usborne.

Ne-a trimis-o imediat după ce i-am povestit Mariei despre cutremurul din Nepal și copiii de acolo. Pentru că nu mai voiam să-i arăt poze pe telefon cu cutremurul, cartea s-a potrivit perfect pentru zilele acestea, de când tot îi explic și tot mă întreabă despre cutremur, despre copii, despre salvatori.

Citeam zilele trecute într-un articol despre copiii din Nepal rămași fără case, un interviu cu un copil de școală care spunea că lor niciodată nu li s-a vorbit despre cutremur, că habar nu aveau ce este un cutremur, așa că s-au speriat foarte tare.

Cum am scris și aici, nu cred că Maria ar fi prea mică pentru a-i vorbi despre cutremur. A manifestat interes și curiozitate și nu a părut terifiată, ci doar empatică și îngrijorată cu privire la ce s-a întâmplat cu oamenii de acolo.

Cartea nu a scăpat fără a fi răsfoită și de Mihai, care e interesat de orice face Maria.

Cărțile acestea sunt un bun prilej pentru copii de a cunoaște lumea reală care îi înconjoară și mă bucur că Maria prezintă un interes așa de mare pentru ele. Momentan nu vrea cărți cu prințese, pirați și dinozauri. Să vedem cât o mai ține așa.

Citește și Biblioteca Mariei