Când mama și tata nu se pun de acord

Nu știu alții cum sunt, dar eu de câteva zile duc niște bătălii pentru supremație cu soțul din dotare, bătălii pe seama unor obiceiuri ale lui cu care nu rezonez. Să vă povestesc.
Avem una bucată mamă iubitoare și dornică să devină mai bună pentru copila ei, să învețe, să citească, să afle, să cunoască și una bucată tată iubitor, dar panicos și stresat, genul atotștiutor ( fie vorba între noi, chiar și atunci când vede că nu are dreptate, o întoarce el ca la Ploiești, te zăpăceste de cap cu argumentele lui născocite, de uiți de unde ai plecat și că de fapt tu ai dreptate :-)))) ).

Mbun și acum obiceiurile:

1. Tata e panicos, cum spuneam, ceea ce se reflectă în acțiunile lui în relația cu fata, în plin proces de mers în 2 picioare: “tati, să nu cazi”, “tati, te impiedici”, “tati, dai cu capul”, “tati, nu mai alerga”. Vă imaginați cam ce fel de bariere pune în calea fetiței, trăncănind-o toată ziua cu o avalanșă  de “Nu-uri” și deseori oprind-o din ceea ce face, luând-o în brațe. Și pe tema asta, avem discuții peste discuții:
–  “Lasă domne’ fata să meargă, daca tot ii zici că se lovește sau cade, chiar așa o să se și întâmple”, zic eu. Iar el
– “N-ai văzut că atunci când obosește nu se mai ține bine pe picioare și mereu se lovește la cap, nu te-ai ingrozit încă de câte ori a dat cu capul peste tot?” ( e adevărat, de fiecare dată când cade sau se lovește, la cap o face, zici că-i setată sau caută loviturile numai la cap).
N-am depășit încă momentul, însă i-am facut o sugestie, pe care văd că se străduiește să o țină, i-am dat urmatorul argument
– Mai dragă, tu îi zici de exemplu fetei: “tati, cazi”, atunci ea va vizualiza în mintea ei căderea, se va gândi, dacă tati zice asta, atunci chiar o sa fac poc, sau îi zici “tati, nu mai alerga”, iar ea se va întreba ” atunci ce sa fac, daca nu alerg, eu asta stiu acum, spune-mi tu ce sa fac”. Si i-am spus ca atunci când simte că devine periculoasă situația și dorește să o oprească, să nu mai folosească negații și să reformuleze “oprește-te din alergat și dă-mi te rog mânuța” sau “te rog să te dai jos de pe scară pentru ca este periculos” ( în loc de “nu e voie” sau “pleacă de acolo”).

2. “Tati se duce să spele vasele”, “tati se duce să mănânce”, ” tati face baie”, “aduce tati lingurița”. Cred ca ați înțeles despre ce e vorba, nu? La noi în casă, tati vorbește despre el la persoana a treia și nu la persoana 1, lucru care mă exasperează (de altfel și bunica face la fel). Dar, ce-aveți domne’ de nu vorbiți corect? Cum vă dedublați așa, în viața curentă, cu șefi, colegi vorbiți corect și cu asta mică total aiurea. Adică șefului ii zici, referindu-te la tine “se duce Marian acum și aduce schița”, sau “Marian se duce la banca”.