Bullying de la catedră
În fiecare sâmbătă, la centrul Helikon din București, testăm și ne jucăm cu grupuri de școlari (clasele Pregătitoare – a IV-a) din toată țara.
Într-un an de zile, văd și dau feed-back individual pentru aproximativ 300 de familii. De 3 ani și mai bine deja.
Vin copii din familii care se ocupă de creșterea lor academică, fizică și emoțională. Copii de la învățători recunoscuți în orașul sau sectorul lor.
Mai bine de trei sferturi din ei povestesc despre practici ale învățătoarei, incredibile pentru secolul ăsta, după ani de articole contra și explicații ale psihologilor pe toate canalelele. Părinții mi le confirmă la întâlnirile unu-la-unu:
– comparații și etichetări între copii; (”cei mai buni din clasă sunt… cei mai cuminți sunt… cei mai indisciplinați sunt…”)
– afișarea publică a câștigătorilor unor concursuri academice și felicitarea lor în contrast cu cei care încă nu produc la nivel de excelență intelectuală (de parcă natura umană ar fi mai puțin validabilă în afara eficienței dobândite în concurs);
– desemnarea unui reprezentant al clasei pe umerii căruia atârnă responsabilitatea de a-i pârî pe cei care nu-s cuminți în pauzele nesupravegheate;
– jigniri (ultima auzită la școală centrală din capitală : ”mă dezguști”), amenințări, țipete pentru menținerea autorității;
– exprimarea vizibilă a preferinței personale pentru un copil sau altul (” de ce nu ești și tu ca….?”, ”uite de ce îmi place mie de …, pentru că e….”);
– controlul clasei prin răspândirea fricii față de exploziile nervoase ale adultului : ”să nu cumva să mă supărați că… vedeți voi!”
– ridicarea în picioare și umilirea în fața clasei; tirade nervoase de tip ”nu poți pentru că nu vrei!”
– scris cu roșu în caiet, ca feed-back pentru teme nepotrivite: ”mă așteptam la mai mult din partea ta” – educația raportată la puterea copilului de a împlini și satisface nevoile adultului;
Și tot așa. Le-am pus aici pe cele mai grozave – de tip bullying, fără să amintesc de o mie de alte situații nuanțate, de o toxicitate subtilă.
Nu-mi săriți în cap pentru negativismul meu. Ăsta e adevărul, oameni buni! Știu că nu vă place!
S-a făcut o lege de combatere a bullying-ului între copii. Dar el o să fie prezent indiferent de legi și consecințe, atât timp cât principalii bulies suntem noi, cei de la catedră!
PS. Nu mai comentați despre excepțiile frumose. Le cunosc și pe acelea! Între timp, trebuie să oprim nebunia asta!
Oana Moraru, Helikon
One Comment