22 octombrie 2015

Bucurați-vă de anii ăștia de grație!

Există un moment, în viaţa oricărui copil de până în 2 ani, când acesta își descoperă corpul ca pe ceva de dinafara conştiinţei proprii.

E momentul acela când începe tacticos să se picteze pe mâini, să își atârne toate șiragurile de mărgele ale mamei, să își pună pălăriile ei, pantofii cei mari în picioare. Momentul în care se amuză decorandu-si corpul, atasandu-i tot felul de culori, zdranganele, accesorii. Ăsta e momentul, cred, în care se instalează iluzia eului, a identităţii izolate de restul lumii.

De aici încolo ne petrecem toți viețile făcând același lucru: atasandu-ne decorațiuni exterioare de tot felul: experiențe, povești, iubiri, călătorii, titluri, familii, istorii, moșteniri.
În jocul ăsta al impopoțonării uităm ce aveam la inceput: trăirea în sine, în moment, conectarea cu prezentul.
Copiii mici au încă lucrul ăsta pe care noi l-am pierdut. Într-un fel, ei știu cu mult mai multe decât noi. Ne petrecem restul vieții învățându-i să cultive tot ce e exterior, ambalaj, uitare de sine.
Bucurați-vă de anii ăștia de grație!