Băiețeii și căruciorul roz

De pe la vârsta de un an când copiii încep să meargă împing prin parc tot felul de instrumente care îi ajută să se sprijine în pământ și să își ajute mersul. Și Maria a tot plimbat niște bețe cu animăluțe în vârf care se rupeau după prima săptămână și ajungea în final să plimbe doar bețele pe roți. La un moment dat a început să plimbe cărucioarele roz ale altor fetițe din parc.

În general copiii  plimbă bebeluși mici în cărucioarele roz, dar ea avea o dorință explicită  să nu fie nimic în cărucior. Să îl plimbe gol. La momentul acela nu-i trebuia nici un bebeluș, deși vrând- nevrând a primit unul destul de repede.

Într-o zi de vară din etapa căruciorului roz eram în parc cu o bună prietenă care are un băiețel de vârsta Mariei. Îi spun, uite…trebuie musai să caut să cumpăr un cărucior roz pentru că în parc doar asta plimbă de pe la alți copii. Și cum erau puține cărucioare roz și mulți copii în etapa aceea, era clar un deficit de cărucioare pe care noi părinții aveam obligația să îl rezolvăm până nu se încaieră copiii.

Ea îmi spune un pic îngrijorată….

-Da, și Theo al meu plimbă prin parc cărucioarele roz ale fetițelor. Am căutat prin magazine și nu există decât cărucioare roz. O să caut să-i cumpăr altceva să împingă. Un coș de cumpărături, ceva…

Am întrebat-o atunci dacă îi place când soțul se implică în creșterea copilului, îl scoate la plimbare cu căruciorul etc.

Există tătici care cred că împinsul căruciorului cu bebelușul nu e treabă de bărbat, că grija și îngrijirea copiilor e treaba exclusivă a femeilor. Dar mă bucură că din ce în ce mai mult, tăticii împing căruciorul copiilor, tăticii schimbă scutecul, tăticii taie unghiile, tăticii plimbă copilul în brațe până adorm,  tăticii fac baia de seară, unii tătici ar și alăpta daca ar putea. Implicarea tăticilor în creșterea copiilor încă din primele zile de viața este benefică pentru mamă, pentru familie, dar mai ales pentru copil.

Copilul primește atenție și grijă de la două persoane, nu numai de la o mamă surmenata, lăuză, care n-a dormit toată noaptea alăptând din două în două ore.

Țin minte și acum că la cursurile de puericultură pe care le-am făcut înainte de naștere psiholoaga ne-a explicat că ar fi bine ca  tati să facă băița seara. Motivul n-a fost acela ca mami să aibă și ea 5 minute de liniște, deși și acesta este unul cât se poate de real. Motivul a fost acela că bebelușul trebuie să se simtă confortabil la băiță. Și o mamă care a alăptat toată noaptea și ziua și uneori abia se ține pe picioare are mâinile mai nesigure decât tatăl care vine de la serviciu și care de cele mai multe ori e înzestrat de la natură cu o forță fizică mai mare decât mama. Argumentul acesta a sunat rezonabil pentru soțul meu și în 2 ani și ceva am făcut vreo 2 băițe când el nu era disponibil.

Copiii au ocazia să își formeze amintiri frumoase cu tati la bălăceala de seara, tati participă la viața familiei, mami are 5-10 minute pentru a face altceva, toată lumea e fericită.

Cred că băiețeii care vor plimba căruciorul roz de când sunt mici și vor avea și alte jucării decât mașini, tancuri, săbii, pistoale, lego și puzzle, jucării care să le dezvolte și abilități emoționale și calități precum grija și empatia au mai multe șanse să devină parteneri reali în cuplu și tătici implicați în viața copilului, dacă își vor dori asta. Nu am făcut o cercetare serioasă, e doar o ipoteză. Una de bun simț, după mine.

Așa că, dragi mămici, lăsați și băiețeii să plimbe bebeluși în cărucioarele roz. Nu e nici un pericol. Nu devin gay dacă se joacă cu păpuși și plimbă un cărucior.

În vreo 6 luni, când Mihai va merge pe picioarele lui,  voi fi mândra mămică a unui băiețel care plimbă un cărucior roz. Dacă își va dori, desigur. Voi reveni atunci cu reacții ale mămicilor din parc.

Citește și Cum pot tații de fete să își ajute fiicele să aspire la cariere bine plătite