Aveam sentimentul ca vreau sa ii dau doua sa ma tina minte toata viata!
Azi s-a intamplat ceva ce nu am crezut ca puiul meu va face! A fugit in strada! El, care atunci cand auzea o masina, se lipea de mine si inlemnea pana ii spuneam ca e în siguranță!
Am alergat dupa el si l-am apucat de o mana! Da, l-am apucat e cel mai potrivit termen pentru ca nu am fost deloc finuta cu el! Daca stau un pic si ma gandesc imi dau seama ca l-am si scuturat un pic! Doamne, ce sentimente m- au incercat! Orice a facut pana acum nu m-a enervat sau suparat, dar acum imi venea sa il iau sa il trantesc de ceva! Un sentiment de agresiune ce m-a ingrozit si pe mine! Aveam sentimentul ca vreau sa ii dau doua sa ma tina minte toata viata! Eu simteam asta! Tocmai eu care cu doua zile in urma vroiam sa iau de par o mamica ce batea un pui de om si l-a trantit in carucior! Tocmai eu simteam asa ceva, cea care nu suporta nici o forma de agresiune!
In furtuna de ganduri si porniri deloc pasnice, cumva m-am adunat si am slabit stransoarea! Am ingenuncheat in mijlocul trotuarului in fata puiului meu, asa cum eram cu fusta si camasa si cu genunchii goi si am inceput sa ii vorbesc cu un ton raspicat! Cu acest ton nu s-a mai intalnit copilul meu! Nu m- a mai vazut niciodata asa nervoasa, asa speriata!
” Mami drag, de ce ai alergat in strada? Ai vazut ca vine buma( masina)!!! Stii ca buma face buba mare, mare lui Luca si mami s-ar speria la fel de tare? Daca Luca ar plange si mami ar plange cu Luca! Vrei ca mami si Luca sa planga tare, tare?”
” Niu!”
Nu stiu ce l-a speriat mai tare: stransoarea mea, tonul meu, iminenta unei intamplari tragice, spaima mea…..Cert e ca mă întreabă:
“Mami , te- ai speriat? Speiat, taie?”
” Uite , dragostea mamei, si mami e foarte speriata acum pentru ca putea sa te loveasca masina si sa iti faca buba mare! Ca sa nu ne mai speriem trecem strada doar de manuta si in rest mergem doar pe trotuar! Esti de acord?”
” Da! Stada teciem epede, mami!”
Trebuia sa trecem strada inapoi si a zis ” mami tiece, uca aicea totuai” .
” Nu, pui drag, trecem amandoi, de manuta si nu se va intampla nimic. Langa mami esti in siguranta!”
” Mami, mana, anta!”
Si asa am trecut strada!
Pana am ajuns acasa a zis de mai multe ori ” stada, uca niuuuu, mami speie, pange!”
Nu vreau sa il santajez cu “plange” , nu vreau sa il transform intr-un fricos! Am vazut ca daca ii spun ca un copil plange daca ii ia jucaria nu se mai apropie de ea! Nu il mint, posibilitatea ca acel copil sa planga e foarte mare….Dar parca ar fi un fel de santaj si nu prea ma face sa ma simt confortabil in gestionarea acestor intamplari! Nu pot sa ma opresc sa ma gandesc: daca data viitoare nu imi voi putea opri pornirea de a-l lovi? Daca data viitoare cand ma mai sperie asa rau il voi lovi? Doamne, te rog nu ma lasa sa fac asta! Nu ma lasa sa adaug unei sperieturi si trauma unei lovituri!
Acum, cand ma gandesc , nu mai stiu ce m- a speriat mai rau… Ceea ce a facut Luca sau pornirea mea?…
Nu imi dau seama nici cum am oprit uraganul de lovituri pe care deja il vizualizam cand alergam pe strada dupa el….Nu imi mai dau seama!
In seara asta m-a pedepsit! Nu a vrut sa vina acasa cu mine. A vrut sa ramana la bunica! Tinand cont de reactia mea, deloc buna, i- am respectat alegerea, desi dupa asa intamplare nu imi doream altceva decat sa stau cu el!
Imi accept pedeapsa pentru ca o merit si acum stau singura in casa cu sufletul sfaramat de vina de a simti ceea ce am simtit!
Larisa
Sursa foto- aici
Din seria poveștilor vindecătoare citește și Ce se întâmplă când unei palme peste față îi răspunzi cu un ‘Te Iubesc”
Draga Larisa,
Eu nu cred ca el te-a pedepsit. Eu cred ca el pur si simplu a vrut la bunica in seara aceea. Banuiesc ca mai ramane din cand in cand. Cred insa ca tu esti foarte aspra cu tine si ca ai nevoie ca tu sa te ierti, sa te gandesti la limitele si la nevoile tale si sa fii mai blanda cu tine. Te imbratisez cu drag!
Dragă Larisa, si din partea mea o îmbrățișare mare, mare si pufoasă si îți spun ca ești o mămică de nota 10 , nu-ți face griji pentru ce ai simțit , important este cum ai reușit sa îți controlezi avalanșa de sentimente umane si normale pe care le ai avut ! Eu cred ca meriți o grămada de pupici si îmbrățișări pentru asta !! Cred si eu ca Mimi ca Luca doar vroia la bunica lui , așa s-a nimerit , nu cred ca puiul tău are capacitatea de a se răzbuna mai ales ca a înțeles ca a greșit !! Eu te admir !!
Multumesc fetelor pt sustinere!!! Azi am recuperat,am stat afara de la 6 la 9 seara,dar am mers pe camp !!!
Larisa, te îmbrățișez! Și mamele sunt oameni, toți greșim. Te ai speriat, i-ai explicat și lui de ce te ai speriat, a fost un pericol real…
Pediatrul Emil Capraru spunea,Si cred,in asta : ,,sa-l lasam pe copil Sa prinda experienta de vista,chiar daca sufera”.sa-l lasam sa cunoasca bucuria,dar si tristetea,rasul,dar si plinsul,toate ii vor cladi armonios caracterul.sperietura in aceste moments e groaznica,paralizanta,reactia ta e absolut normala.
Draga mea copiii nu sunt asa de slabi cum crezi tu!Ei sunt puternici si destepti!!Daca nu ii aratam ca sunt in pericol sa treaca ,fara pic de atentie strada a,tunci greseala este a nostra!!!!Nu trebuie sa ne facem un obicei din a urla la ei sau sa ii batem ,doar ca lumea nostra perfecta nu e intodeauna asa de perfecta precum credem:PERICOLE SUNT!!Trebuie explicate si discutate in doi Tu si Copilul tau!Asculta si parerea lui!!aI INCREDERE IN TINE DACA TE ROGI ATUNCI SIGUR VEI REUSI!!