Aveam sentimentul ca vreau sa ii dau doua sa ma tina minte toata viata!

Azi s-a intamplat ceva ce nu am crezut ca puiul meu va face! A fugit in strada! El, care atunci cand auzea o masina, se lipea de mine si inlemnea pana ii spuneam ca e în siguranță!

Am alergat dupa el si l-am apucat de o mana! Da, l-am apucat  e cel mai potrivit termen pentru ca nu am fost deloc finuta cu el! Daca stau un pic si ma gandesc imi dau seama ca l-am si scuturat un pic! Doamne, ce sentimente m- au incercat! Orice a facut pana acum nu m-a enervat sau suparat, dar acum imi venea sa il iau sa il trantesc de ceva! Un sentiment de agresiune ce m-a ingrozit si pe mine! Aveam sentimentul ca vreau sa ii dau doua sa ma tina minte toata viata! Eu simteam asta! Tocmai eu care cu doua zile in urma vroiam sa iau de par o mamica ce batea un pui de om si l-a trantit in carucior! Tocmai eu simteam asa ceva, cea care nu suporta nici o forma de agresiune!
In furtuna de ganduri si porniri deloc pasnice, cumva m-am adunat si am slabit stransoarea! Am ingenuncheat in mijlocul trotuarului in fata puiului meu, asa cum eram cu fusta si camasa si cu genunchii goi si am inceput sa ii vorbesc cu un ton raspicat! Cu acest ton nu s-a mai intalnit copilul meu! Nu m- a mai vazut niciodata asa nervoasa, asa speriata!
” Mami drag, de ce ai alergat in strada? Ai vazut ca vine buma( masina)!!! Stii ca buma face buba mare, mare lui Luca  si mami s-ar speria la fel de tare? Daca Luca ar plange si mami ar plange  cu Luca! Vrei ca mami si Luca sa planga tare, tare?”

” Niu!”

Nu stiu ce l-a speriat mai tare: stransoarea mea, tonul meu, iminenta unei intamplari tragice, spaima mea…..Cert e ca mă întreabă:
“Mami , te- ai speriat? Speiat, taie?”

” Uite , dragostea mamei, si mami e foarte speriata acum  pentru ca putea sa te loveasca masina si sa iti faca buba mare! Ca sa nu ne mai speriem trecem strada doar de manuta si in rest mergem doar pe trotuar! Esti de acord?”

” Da! Stada teciem epede, mami!”

Trebuia sa trecem strada inapoi si a zis ” mami tiece, uca aicea totuai” .

” Nu, pui drag, trecem amandoi, de manuta si nu se va intampla nimic. Langa mami esti in siguranta!”

” Mami, mana, anta!”

Si asa am trecut strada!

Pana am ajuns acasa a zis  de mai multe ori ” stada, uca niuuuu, mami speie, pange!”
Nu vreau sa il santajez cu “plange” , nu vreau sa il transform intr-un fricos! Am vazut ca daca ii spun ca un copil plange daca ii ia jucaria nu se mai apropie de ea! Nu il mint, posibilitatea ca acel copil sa planga e foarte mare….Dar parca ar fi un fel de santaj si nu prea ma face sa ma simt confortabil in gestionarea acestor intamplari! Nu pot sa ma opresc sa ma gandesc: daca data viitoare nu imi voi putea opri pornirea de a-l lovi? Daca data viitoare cand ma mai sperie asa rau il voi lovi? Doamne, te rog nu ma lasa sa fac asta! Nu ma lasa sa adaug unei sperieturi si trauma unei lovituri!
Acum, cand ma gandesc , nu mai stiu ce m- a speriat mai rau… Ceea ce a facut Luca  sau pornirea mea?…

Nu imi dau seama nici cum am oprit uraganul de lovituri pe care deja il vizualizam cand alergam pe strada dupa el….Nu imi mai dau seama!
In seara asta m-a pedepsit! Nu a vrut sa vina acasa cu mine.  A vrut sa ramana la bunica! Tinand cont de reactia mea, deloc buna, i- am respectat alegerea, desi dupa asa intamplare  nu imi doream altceva decat sa stau cu el!

Imi accept pedeapsa pentru ca o merit  si acum stau singura in casa cu sufletul sfaramat de vina de a simti ceea ce am simtit!

Larisa

Sursa foto- aici

Din seria poveștilor vindecătoare citește și Ce se întâmplă când unei palme peste față îi răspunzi cu un ‘Te Iubesc”