Amos e răcit- o carte despre prietenie, despre bătrânețe și despre singurătate

De toamna trecută îmi doresc să scriu despre cartea aceasta: Amos e răcit (scrisă de Philip C. Stead și ilustrată de Erin E. Stead). Cartea este publicată inițial în 2010 în SUA și tradusă în 2017 la Editura Arthur în colecția Vlad și Cartea cu Genius.

De aproape o săptămână sunt răcită. În luna august. Și m-am gândit la Amos. Și am zis că e momentul cel mai bun să scriu despre el.

Cine e Amos? vă întrebați, poate.

Amos e un bătrânel super simpatic ce lucrează la grădina zoologică. Se trezește în fiecare dimineață sărind din pat și îmbracă uniforma frumos călcată. Mi-l imaginez pe Amos cu o seară înainte călcându-și uniforma și așezându-și-o cu grijă pe umeraș. Apoi își pregătește ceaiul în care pune zahăr în timp ce vorbește cu zaharnița. Citesc fraza aceasta copiilor cu un ton foarte jucăuș:

-O linguriță cu vârf pentru fulgii de ovăz și două pentru ceai.

Copiilor li se pare haios că Amos vorbește cu zaharnița, așa cum vorbesc ei cu cele mai ciudat lucruri și în timp ce ei se distrează, eu mă gândesc cu tristețe că Amos vorbește cu zaharnița pentru că e singur.

Amos pleacă apoi la serviciu: conștiincios, nu întârzie deloc, e mereu cu ochii pe ceas și își planifică ziua de lucru la Zoo.

Mie nu-mi place la Zoo și evit în general și poveștile cu Zoo. Nu-mi place pentru că mă gândesc ce spun grădinile zoologice despre noi, oamenii? De ce luăm libertatea altor ființe doar pentru a ne satisface o dorință a noastră nejustificată de o nevoie. Mă gândesc cum s-or simți animalele acelea.

Și despre asta este această carte. Despre singurătatea animalelor de la Zoo. Dar e atât de subtil și frumos îmbrăcată ideea, încât aproape că nici nu se simte.

Amos și prietenii săi: elefantul, țestoasa, pinguinul, rinocerul și bufnița își unesc singurătățile.

Amos joacă șah cu elefantul la fel cum elefantul joacă șah cu Amos.

Amos se ia la întrecere cu țestoasa și o lasă să câștige. Amos șade în tăcere lângă pinguin care e foarte timid. Și câteodată avem nevoie doar de atât: să ședem în tăcere lângă cineva.

Și Amos îi împrumută batista rinocerului sau îi citește o poveste bufniței care se teme de întuneric.

Cinci pagini cu ilustrații și text atât de simple, care însă vorbesc despre tristețea acestor animale, despre vulnerabilitățile lor, despre nevoia lor de iubire, dar și despre empatia lui Amos, un simplu angajat la Zoo, care își depășește însă atribuțiile de serviciu pentru că simte empatie și iubire pentru ființele din jur, chiar dacă ele nu sunt oameni.

Însă într-o bună zi, Amos rămâne acasă pentru că e răcit. Iar prietenii lui par să plece fără ca nimic să îi oprească acasă la Amos.

Iau același autobuz cu care vine Amos zi de zi la serviciu către ei și cartea se întoarce în oglindă.

Elefantul joacă șah cu Amos la el în pat.

Țestoasa găsește să se joace de-a v-ați ascunselea cu Amos pentru că el e prea obosit să alerge, pinguinul îi ține de cald la picioare lui Amos în timp ce el decide să doarmă, rinocerul îi oferă batista atunci când strănută, iar bufnița le pregătește tuturor un ceai, după care îi citi ea o poveste de culcare lui Amos, cel care se temea de întuneric.

Este o carte despre prietenie. Aceasta e ultima ei ilustrație. Și e atât de simplă și frumoasă și emoționantă prin simplitatea ei, că îmi vine să intru în pagina aceasta și să nu dorm în patul meu, ci sprijinită de rinocer.

În cheia prieteniei e citită și înțeleasă de obicei de copiii de grădiniță, care se distrează când îl aud pe Amos făcând Haaaapciu și văzând ditamai rinocerul folosind batista.

Însă cartea poate fi citită și cu copiii de școală și discutată în termeni de filosofie pentru copii, ghidată de întrebări precum:

-De ce avem prieteni?

-De ce e Amos prietenos cu animalele?

-Pot oamenii să fie prieteni și cu alte ființe decât oamenii?

-Ce face două sau mai multe ființe să fie prietene?

-Cum se fac prietenii? Sau cum apar ei? Ne alegem prietenii?

-Ce au în comun prietenii?

– Prin ce diferă prieteniile între ființele din aceeași specie de prieteniile cu ființe din specii diferite?

– Ce prieteni au copiii? Cum e prietenia cu animal?

-De ce stau animalele la grădina zoologică? Cum se simt ele acolo?

– Este corect/ drept să existe grădini zooloogice?

– Cum ne-am simți dacă am sta în cuști și animalele s-ar uita la noi?

– Cum ajung animalele în grădini zoologice? Unde se nasc ele? Sunt separate de familie? Sunt bine îngrijite?

De obicei copiii ajung să își pună aceste întrebări. Și copiii au un simț al dreptății acut. E posibil ca discuția să se termine cu dorința lor de a merge să elibereze toate animalele din grădini zoologice și să le ducă la familiile lor. La noi așa a fost.

Puteți asculta aici întreaga poveste în limba engleză și vizualiza superbele sale ilustrații.

Această carte este premiată cu prestigioasa Medalie Caldecott, iar Editura Arthur a publicat două ediții la prețuri diferite: cu copertă cartonată costă aproximativ 26 de lei, iar cu copertă subțire costă vreo 18 lei. De  obicei sunt și reduceri de vreo 30% pe site, așa că puteți să o cumpărați aproape cu prețul hârtiei.

Cartea aceasta e una dintre cele mai fascinante pentru mine. Mă fascinează cât de multe poate spune cu atât de puține cuvinte. Desigur cartea spune multe dacă avem urechi de auzit și ochi de văzut și ochii și urechile  de cititor conștient se educă 🙂 citind constant astfel de cărți cu conținut de calitate.