Alăptarea în tandem- dileme, etichete și sprijin
Povesteam aici de ce am continuat să o alăptez pe Maria și după ce am rămas însărcinată cu Mihai și după ce am născut și în continuare.
Maria are acum 2 ani și 4 luni și ar vrea să fie alăptată poate la fel de des ca un bebeluș.
Pentru ea, alăptarea e intimitate, e grijă, e drag, e strângere în brațe, e dragoste, e sentimentul că mama ei e încă a ei, chiar dacă o împarte. E confort, e liniște, e calm, e alinare, e ca un fel de yoga pentru unii sau ca mersul la biserică pentru alții.
Pentru mine e greu, dar nu văd ce alt instrument, altă tehnică de părințeală ar fi putut să mă ajute să-i ofer aceleași minuni precum cele de mai sus. E greu, dar nu a ajuns să fie atât de greu încât să nu mai suport și să iau măsuri radicale de înțărcare.
Mi-am promis că atunci când voi simți că nu mai pot și chiar nu mai pot să discut cu ea serios și să îi explic că nu mai pot și chiar dacă mi-aș dori să îi mai dau, aș face mai mult rău și mie și ei. În momentul acela aș fi pe minus, aș risca să devin foarte frustrată și irascibilă și să anulez acel confort pe care i l-as produce Mariei.
Maria este acum și în perioada crizelor de furie, în perioada descoperirii personalității ei. Și e o personalitate complexă, are ceva de lucru în procesul de descoperire. Ca orice copil în etapa aceasta, ea face tot felul de așa zise năzbâtii pentru ochii și urechile noastre neavizate. De nenumărate ori, în special venind de la persoane apropiate, mi s-a spus direct, indirect, pe ocolișuri, pe sugeratelea, cum că Maria se comportă așa (ca un copil normal în perioada crizelor de furie) pentru că e în continuare alăptată. Mulți se simt în măsură să analizeze, să evalueze, să arate cu degetul, să-mi dea un costum cu vreo literă stacojie de mamă nebună, să mă ironizeze cum că o voi alăpta până intră la facultate, să mă învinovățească că nu beneficiază Mihai de exclusivitate în alăptare sau să mă acuze discret că o iubesc mai mult pe Maria decât pe Mihai și îl sacrific pe el de dragul ei etc.
Parcă și aud din replicile frecvente pe care le-am primit :
-ai greșit că ai continuat s-o alăptezi după ce ai rămas însărcinată
-da, las-o să ți se urce în cap!
-când o să se mai termine odată cu țițica?
-..eu zic să mai faci imediat și al treilea copil să nu ți se termine laptele și să le dai în continuare la toți trei
sau către Maria
-Cum, fetiță așa de mare și încă mai mănânci țițică?
-Vai, ce rușine!
-Vai, de ce ești răutăcioasă Maria și nu îl lași pe Mihai să mănânce țițică?
Când încerc și eu să mă apăr cât de cât și aduc, de exemplu, argumente numerice cum că mai știu eu vreo 200 și ceva de mame care fac asta (din grupul de suport) și nu sunt nebune, primesc ironii de tipul…da, sigur, cine știe ce fel de mame care nasc în câmp sau care au doar 4 clase. Poate n-au bani de lapte praf. N-am scăpat nici de comparația cu femeile rome care alăptează copiii la vedere, unii mai măricei. (bravo lor!) Eu, tobă de carte, ar trebui să mă ridic deasupra acestor femei care sigur sunt așa si pe dincolo. În realitate ele, mamele din grupul de suport care alăptează în tandem, sunt cât se poate de normale și educate și dornice să asigure o creștere armonioasă copiilor.
După 9 luni de tandem, în ciuda unor episoade de la început în care mi-am pierdut răbdarea și am crezut că nu mai pot, privind în urmă cred că balanța înclină mai mult pe plus pentru familia noastră. În ciudă dificultăților aferente.
În viziunea mea, alăptarea în tandem este un lux pe care i l-am oferit Mariei și așa cum mamele care își hrănesc cu lapte praf copiii din diverse considerente și asta nu le face mai puțin mame, așa nici mamele care își permit acest lux nu sunt mame cu mai puțini boi pe acasă.
Foto: Mamă alăptând în tandem, sursa aici
Despre alăptarea în tandem am găsit un articol bine structurat aici.
El prezintă pe scurt și unele din beneficiile și dezavantajele sale.
Dintre avantaje menționez și eu câteva:
- ajută la combaterea angorjării sânilor; (și la nașterea lui Mihai am avut furia laptelui, iar pompele performante nu trăgeau bine; Maria m-a ajutat să scap de această problemă)
- fortifică sistemul imunitar al ambilor copii; (Maria n-a avut până acum decât câteva răceli ușoare și un fel de rujeolă pe la aproape un an, iar ca medicamente a luat doar vreo 5 flacoane de Oscillococcinum și alea uneori mai mult de plăcerea ronțăirii lor; în rest cătină și lapte. De fiecare dată am simțit că alăptarea face minuni)
- ajută la temperarea crizelor de personalitate ale copilului mai mare, specifice vârstei (tantrum).
Aș adăuga eu că ajută la acceptarea fratelui mai mic și la temperarea crizelor de gelozie inevitabile.
Articolul prezintă și dezavantaje ale tandemului, pentru mamă:
- poate fi stresantă
- poate fi obositoare
- te poate agita foarte tare;
- te poti confrunta cu dificultati in primele saptamani, care vor pune presiune asupra ta, putand aparea si semne ale depresiei.
Un blog foarte bun despre alăptare al unei mame minunate este acesta (articol despre alăptarea în tandem, dar blogul e plin de informații valoroase)
Dacă sunteți într-o astfel de situație aparent ingrată, dar plină de beneficii pentru copii, ajută mult să găsiți un grup de suport în care să vă exprimați sentimentele, să găsiți înțelegere, o vorbă bună și un sfat la nevoie. Dacă cineva are nevoie, aștept mesaj privat și vă pun în legătură cu inițiatoarea grupului.
Bonjourel Mimi,:)
Urmaresc cu mare interes blogul si de fiecare data ma incanti cu povesti inedite, amuzante si atractive. Copiii tai sunt pur si simplu adorabili 🙂 Multa sanatate si rabdare din plin.
Sunt sigura ca o sa iti amintesti cu mare drag de aceasta perioada colorata :). Nu am copii (inca) si ma faci sa imi doresc din ce in ce mai mult. Hee hee
Una peste alta, mi-a captat atentia acest articol. Da, mi-am amintit cu drag povestile alor mei.
Mama din pacate nu m-a putut alapta decat primele 6 luni. Insa, a continuat sa ma trimita cu biberonul (aka nuiul) la gradinita, pana la varsta de 3 ani. Tata a fost cel care si-a luat inima-n dinti si a decis sa arunce “nuiul” meu, pentru ca eram deja ” prea mare” si era rusinos fata de ceilalti copii. 🙂
In alta ordine de idei, am prietene care nu au nici o problema vis-a-vis de alaptat si dat tzitzi, dar si unele care isi exprima tot mai des supararea pentru ca nu pot alapta si le este teribil de greu.
La varsta de 29 de ani am aflat ca am deglutitie infantila. Habar nu am avut pana astazi de aceasta malformatie si ceea ce implica. Ei bine, sunt mai multi factori enumerati, printre care si alimentatia artificiala, cu biberonul. Acum sunt nevoita sa port aparat dentar pentru a repara buba. Recomand calduros vizita la un stomatolog BUN, pentru a preveni din timp neplaceri si mai ales, pentru a evita frustrarile de dupa.
M-am abatut fin de la subiect, tocmai pentru a veni cu inca un argument PRO alaptatului.
Imi dau seama cat este de important alaptatul, mai ales ca am dat de un articol care m-a pus pe ganduri nitel, in timpul documentarii personale pe tema deglutitiei.
“Dintre avantajele alaptatului amintim: asigura cresterea si dezvoltarea armonioasa a intregului aparat dento-maxilar (oasele maxilare si dintii), solicita muschii fetei, iar prin efortul muscular depus in timpul suptului se induce un somn linistit. Secretia salivara este asigurata in mod natural, fapt favorabil pentru realizarea optima a digestiei. ”
Recunosc ca pana astazi eram destul de inversunata si nu intelegeam de ce nu putem opri alaptatul la varsta de 1an, crezand e suficient pentru cel/cea mic(a).
Vreau sa subliniez ca te admir foarte mult si esti o mamica puternica, grozava ! Am multe de invatat si sper sa ne incanti in continuare cu povestile copilariei . 🙂
Va pup
Sunt o mamica care traiesc aceeasi frumoasa poveste a tandemului cu bune si rele , cu emotie si implinire pe de o parte si cu nopti nedormite pe de alta parte .
Povestea noastra a inceput dintr-o intamplare. La sfarsitul lui ianuarie 2014 am aflat ca sunt insarcinata pentru a doua oara. Il aveam pe Tudor de 1 an si jumatate la momentul respectiv. Merg la medic , mi se confirma sarcina. II spun ca alaptez si-mi replica ca trebuie sa incetez imediat. Vin acasa si incerc sa caut solutii pentru a-mi intarca copilul. Am auzit tot felul de grozavii si mi se pareau cu toate metode nepotrivite pentru copilul meu. M-am gandit sa abordez pe cineva care se pricepe la alaptare . Persoana respectiva m-a pus la punct intr-un fel care mi-a dat de gandit. Si am inceput sa ma informez. M-a ajutat si faptul ca am vomat pana la 17 saptamani de sarcina si am avut timp sa o fac. Nu aveam puterea sa-l mai intarc pe Tudor. Si cu asta ma si scuzam in fata celor care ma certau . Le mai spuneam ca in trimestrul 2 scade cantitatea de lapte, sigur o sa renunte singur. Dar in mintea mea deja nascuse gandul tandemului.
A fost greu. Perioade cand simteam ca nu mai pot, cand Tudor tragea de titi in disperare, cand ma dureau sanii si numaram in gand ca sa ma calmez, dar m-am gandit: ce vina are el daca am ramas eu insarcinata? De ce sa ii neg ceva ce iubeste cel mai mult? Si e dragoste asta. Si confort si ajutor sa fie sanatos cand va fi mare.
Mi se spunea ca ii neg lui bebe2 , ca nu ma gandesc la ea. Sa stiti ca Alexia s-a nascut natural, la 39s1z, perfect sanatoasa si de 4140 gr si 54 cm. Deci nu i-am luat nimic.
La inceputul tandemului a fost o perioada complicata , cu mult plans, dar astazi la 4 luni de tandem ne-am gasit echilibrul si ne iubim mult toti trei. Tudor se trezeste de 5-6 ori pe noaptea, cea mica o data, dar nu ma deranjeaza. A fost cea mai buna hotarare pe care am luat-o in viata mea. Pentru Tudor ar fi fost prea mult: sa o accepte pe sora lui si sa ne imparta dragostea cu ea, a inceput sa mearga la gradi si a trebuit sa se obisnuiasca si acolo. Daca ii luam si pe titi riscam sa suprasolicit copilul pe mai tarziu si sa creasca cu anumite lacune la nivel emotional cand va fi mare. Ca sa nu mai spun ca a luat in greutate 1700gr de cand am nascut, nu mi-a venit cu nu stiu ce boala de la gradi, in afara de o conjunctivita, si mucusori, dar putini. Poate credeti ca e un soi de mamos, nu e. E printre cei mai independenti copii . Chiar in prima zi la gradi i s-a dat dulapiorul albastru. Culoarea lui preferata e rosu. Cand am mers sa-l luam, avea dulapiorul rosu. Stie ce vrea!
Daca o sa ma intrebati: cat o sa-i dau titi? Va raspund: cat va dori el. Si cu siguranta o va face cat ii va trebui. Si noi ce-i mari dorim sa hotaram singuri , sa fim independenti. Asta imi doresc si pentru el. Eu am incredere in judecata lui, de ce nu ar avea si cei dragi! Eu nu stiam sa fiu mama, Tudor ma invata sa o fac zi de zi .
Inca ceva vreau sa adaug; cand ii am la san pe amandoi, si-i vad cum se uita cu dragoste sau interes unii la altii, ei momentele astea sunt de nepretuit si eu ca mama sunt cuprinsa de o iubire imensa. Ma simt implinita.
Buna! As dori sa stiu cum se numeste grupul de suport. Sunt insarcinta in 12 saptamani si alaptez un pui de 2 ani. M-ar ajuta mult. Multumesc!
Buna! E un grup secret! Iti trimit Mesaj pe e-mail
Felicitări! Inca o dovada ca iubirea de mama este infinita 🙂
Da mi si mie info despre grup. Urmeaza sa nasc intr-o sapt, 2 si o sa am nevoie de suport 🙂 (o alăptez p fetița de 2,5 ani).
Te rog mesaj cu grupul de suport , alaptez in tandem dar nu cred ca mai pot.
Vreau si eu sa intru in grup. Alaptez pe bebe de 10 luni si am aflat ca sunt gravida in prima luna. Nu doresc sub nici o forma sa-l intarc pe Nectarie. Multumesc mult pentru ca existati.
Buna! Foarte incurajator tot ce am citit aici! Ma linisteste pentru ce va urma, caci intr-o saptamana va veni pe lume a doua minune, iar prima e inca alaptata. Are un an si 10 luni. Cele mai dificile mi se par acum zilele de spitalizare. Cum va trece fetita peste momentele absentei mamei si a lui titi? Sper sa primesc de la voi un sfat… Cum sa facem? Ziua cred ca ar trece mai usor. Dar noptile??? Multumesc…
Salutare ! Il alaptez pe Luca de un an si 7 luni si sunt in primul trimestru insarcinata cu al doilea!Nu ma sperie gandul de a-i alapta in tandem insa Luca a fost un bebe alintacios de prima data, avea nevoie in permanenta de titi , si ca sa pot dormi la 1 luna si jumate am desfiintat patutul lui , astfel ca de atunci doarme cu noi neprivat de titi sau cu vreo disciplina a alaptatului, cand doreste, cand pofteste!Acum am mai multe nelamuriri , in ceea ce priveste alpatatul in tandem si daca se poate sa primesc si cateva sfaturi de la cele experimentate din grupul de suport as fi recunoscatoare! Multumesc! Pitici voiosi si sanatosi!
Buna vreau si eu sa intru pe acel grup sunt însărcinată în 3-3 săptămâni si alaptez băiatul de 1 an si 8 luni multumesc anticipat
Buna mamica model,
Am si eu nevoie de suportul mamicilor in tandem, te rog frumos.
Multumesc mult.
Buna mamici.am si eu nevoie de suportul mamicilor in grupul tandem.Va imbratisez.
Va rog sa ma adaugati si pe mine. Va rog tare tare mult. Am atatea momente cand zic ca nu mai pot!
E extraordinar dragi mamici. Fetita mea are un an si o luna si nu va renunta prea curand la titica. Daca voi ramane insarcinata din nou (ceea ce imi doresc) voi alege ca si voi alaptarea in tandem. Si mie mi s-a recomandat sa o intarc pe Sofia mea la un an, dar nu voi face asta. Multumesc pentru incurajare! Cand voi fi demna sa intru in grup o sa va cer detalii. Multumesc!
Buna, am si eu o intrebare…am un baietel de 10 luni pe care il alaptez si sunt insarcinata in 10 saptamani, daca beblusul nu se autointarca pana voi naste, as vrea sa ii alaptez in tandem, insa sunt putin ingrijorata ce voi face in momentul in care voi fi internata la spital ca sa nasca si baietul cel mare va vrea ca sa fie alaptat …. ati trecut pe aici ? ma puteti ajuta cu vre-un sfat ? multumesc
Cu vreo 2 luni inainte de Naştere laptele s-a Oprit pt a veni colostrul. Ea a supt in Gol acele luni si a reluat dupa nasterea bebelusului.
Noi avem 8luni de tandem, dar as vrea sa renunț. Nu stiu cum sa procedez, sa nu fie brusc si cu traume. Cu cea mare am ramas mai mult cu supturile la nani pt ca asa am stabilit eu. Dar plange de multe ori si trage de mine si in alte momente ale zilei. Am inceput sa ii explic ca nu mai pot. La voi cum s-a terminat tandemul? Sau ati mers pe autointarcare? Mi-ar fi util sa stiu cum au procedat alte mămici la intarcarea celui mai mare….
La noi s-a terminat brusc dupa un an, cand pur si simplu nu am mai putut. I-am explicat cu empatie, mai ales pentru mine :), de ce nu mai puteam si a inteles.
Multumesc mult pentru răspuns. Si eu continui cu explicatii, dar nu stiu cand voi avea puterea sa pun punct…