Alăptarea în tandem- dileme, etichete și sprijin  

Povesteam aici de ce am continuat să o alăptez pe Maria și după ce am rămas însărcinată cu Mihai și după ce am născut și în continuare.

Maria are acum 2 ani și 4 luni și ar vrea să fie alăptată poate la fel de des ca un bebeluș.

Pentru ea, alăptarea e intimitate, e grijă, e drag, e strângere în brațe, e dragoste, e sentimentul că mama ei e încă a ei, chiar dacă o împarte. E confort, e liniște, e calm, e alinare,  e ca un fel de yoga pentru unii sau ca mersul la biserică pentru alții.

Pentru mine e greu, dar nu văd ce alt instrument, altă tehnică de părințeală ar fi putut să mă ajute să-i ofer aceleași minuni precum cele de mai sus. E greu, dar nu a ajuns să fie atât de greu încât să nu mai suport și să iau măsuri radicale de înțărcare.

Mi-am promis că atunci când voi simți că nu mai pot și chiar nu mai pot să discut cu ea serios și să îi explic că nu mai pot și chiar dacă mi-aș dori să îi mai dau, aș face mai mult rău și mie și ei. În momentul acela aș fi pe minus, aș risca să devin foarte frustrată și irascibilă și să anulez acel confort pe care i l-as produce Mariei.

Maria este acum și în perioada crizelor de furie, în perioada descoperirii personalității ei. Și e o personalitate complexă, are ceva de lucru în procesul de descoperire. Ca orice copil în etapa aceasta, ea face tot felul de așa zise năzbâtii pentru ochii și urechile noastre neavizate. De nenumărate ori, în special venind de la persoane apropiate, mi s-a spus direct, indirect, pe ocolișuri, pe sugeratelea, cum că Maria se comportă așa (ca un copil normal în perioada crizelor de furie) pentru că e în continuare alăptată. Mulți se simt în măsură să analizeze, să evalueze, să arate cu degetul, să-mi dea un costum cu vreo literă stacojie de mamă nebună, să mă ironizeze cum că o voi alăpta până intră la facultate, să mă învinovățească că nu beneficiază Mihai de exclusivitate în alăptare sau să mă acuze discret că o iubesc mai mult pe Maria decât pe Mihai și îl sacrific pe el de dragul ei etc.

Parcă și aud  din replicile frecvente pe care le-am primit :

-ai greșit că ai continuat s-o alăptezi după ce ai rămas însărcinată

-da, las-o să ți se urce în cap!

-când o să se mai termine odată cu țițica?  

-..eu zic să mai faci imediat și al treilea copil să nu ți se termine laptele și să le dai în continuare la toți trei

sau către Maria

-Cum, fetiță așa de mare și încă mai mănânci țițică?

-Vai, ce rușine!

-Vai, de ce ești răutăcioasă Maria și nu îl lași pe Mihai să mănânce țițică?

Când încerc și eu să mă apăr cât de cât și aduc, de exemplu, argumente  numerice cum că mai știu eu vreo 200 și ceva de mame care fac asta (din grupul de suport) și nu sunt nebune, primesc ironii de tipul…da, sigur, cine știe ce fel de mame care nasc în câmp sau care au doar 4 clase. Poate n-au bani de lapte praf. N-am scăpat nici de comparația cu femeile rome care alăptează copiii la vedere, unii mai măricei. (bravo lor!) Eu, tobă de carte, ar trebui să mă ridic deasupra acestor femei care sigur sunt așa si pe dincolo. În realitate ele, mamele din grupul de suport care alăptează în tandem, sunt cât se poate de normale și educate și dornice să asigure o creștere armonioasă copiilor.

După 9 luni de tandem, în ciuda unor episoade de la început în care mi-am pierdut răbdarea și am crezut că nu mai pot, privind în urmă cred că balanța înclină mai mult pe plus pentru familia noastră.  În ciudă dificultăților aferente.

În viziunea mea, alăptarea în tandem este un lux pe care i l-am oferit Mariei și așa cum  mamele care își hrănesc cu lapte praf copiii din diverse considerente și asta nu le face mai puțin mame, așa nici mamele care își permit acest lux nu sunt mame cu mai puțini boi pe acasă.

Foto: Mamă alăptând în tandem, sursa aici

Despre alăptarea în tandem am găsit un articol bine structurat aici.

El prezintă pe scurt și unele din beneficiile și dezavantajele sale.

Dintre avantaje menționez și eu câteva:

• ajută la combaterea angorjării sânilor; (și la nașterea lui Mihai am avut furia laptelui, iar pompele performante nu trăgeau bine; Maria m-a ajutat să scap de această problemă)

• fortifică sistemul imunitar al ambilor copii; (Maria n-a avut până acum decât câteva răceli ușoare și un fel de rujeolă pe la aproape un an, iar ca medicamente a luat doar vreo 5 flacoane de Oscillococcinum și alea uneori mai mult de plăcerea ronțăirii lor; în rest cătină și lapte. De fiecare dată am simțit că alăptarea face minuni)

• ajută la temperarea crizelor de personalitate ale copilului mai mare, specifice vârstei (tantrum).

Aș adăuga eu că ajută la acceptarea fratelui mai mic și la temperarea crizelor de gelozie inevitabile.

Articolul prezintă și dezavantaje ale tandemului, pentru mamă:

• poate fi stresantă
• poate fi obositoare

• te poate agita foarte tare;
• te poti confrunta cu dificultati in primele saptamani, care vor pune presiune asupra ta, putand aparea si semne ale depresiei.

Un blog foarte bun despre alăptare al unei mame minunate este acesta (articol despre alăptarea în tandem, dar blogul e plin de informații valoroase)

Dacă sunteți într-o astfel de situație aparent ingrată, dar plină de beneficii pentru copii, ajută mult să găsiți un grup de suport în care să vă exprimați sentimentele, să  găsiți înțelegere, o vorbă bună și un sfat la nevoie. Dacă cineva are nevoie, aștept mesaj privat și vă pun în legătură cu inițiatoarea grupului.