Despre pace

Fraţi și surori, vreau să fiu foarte limpede cu voi. Am vizitat țara dumneavoastră și am văzut cadavre întinse pe pământ, foame, sânge, sete, și sărăcie. Toate aceste lucruri sunt rezultatele războiului și a violenței, care a încleștat țara voastră timp de doisprezece ani. Nu voi spune numele celor care sunt vinovați în acest sens. Sunt prea mulţi. Suntem cu toții vinovați. Suntem cu toții vinovați de război și de moarte. Mereu. În același mod, putem fi toți vinovați de pace. Mereu. Eu te întreb în genunchi. Sunt gata să mor pentru tine dacă numai tu vei deveni vinovat de pace. Eu spun mereu copiilor care îmi scriu din toată lumea: gândiți-vă la toate lucrurile care vă plac. Acesta este Dumnezeu. Copiilor le plac tot felul de lucruri, dar nici unul dintre ei nu a scris vreodată că ceea ce le place este războiul. Acum, uită-te la oricine se află lângă tine. Uită-te la ei cu ochii de bucurie și amintește-ți ce a spus Sf. Augustin: “. Dacă doriți să vedeți pe Dumnezeu, aveți mijloacele de a face acest lucru. Dumnezeu este iubire.” Eu, pe de altă parte, nu va pot vorbi despre Dumnezeu până nu există pace. Pentru că Dumnezeu este pacea. Iar pacea este Dumnezeu. Dă-mi pace, și îți voi da Dumnezeu. Tu nu știi cât de minunată este pacea.

 De curând urmăresc cu mult entuziasm un serial intitulat The Young Pope, în care se prezintă începutul pontificatului lui Lenny Belardo, alias Pius al XIII-lea, primul american Papă din istorie şi aventurile acestuia cu societatea civilă.

Citatul de mai sus este parte a unui discurs rostit în cadrul unei vizite în Africa, unde a descoperit un război civil fără semne de a se încheia. Imaginea sărăciei, a foamei, a sângelui l-a determinat pe Papă să îndemne la pace, să se facă vinovaţi de pace, pentru că este minunată.

Discursul m-a impresionat foarte mult, pentru a coincis cu atmosfera din ultima săptămână din România, în care am ieşit în stradă şi am cerut pace. Poporul cere pace şi îndurare. Cere libertate şi ascultarea sa. Pentru că este imposibil ca tu, Guvernul României, să fii atotştiutor şi noi restul, societatea civilă, cetățenii, cât şi toţi partenerii internaţionali, să greşim.

Singura greşeală este că ne-am trezit prea târziu, unii nu au fost la timp la vot, unii chiar au crezut că vei face o schimbare şi chiar îţi va păsa de noi, de oamenii României- ţara pe care ai ales să o guvernezi cu onestitate şi ai jurat că o vei apăra.

Unde este apărarea de care vorbeai? Unde este dreptatea pe care ne-ai promis că o vei promova? Unde este cinstea cu care ai spus că vei implementa programul de guvernare? Unde este pacea cu care reuşeşti să îţi uneşti poporul? Poporul care are mentalităţi diferite, dar scopul este acelaşi pentru toţi- democraţia.

Dragă Guvern, permite-mi să îţi spun următoarele gânduri:

Situaţia din Africa detaliată de către Papă nu este complet diferită faţă de situaţia prezentă în România. Şi la noi există foame, sânge, sete, și sărăcie. Au fost dintotdeauna, dinainte de preluarea mandatului de guvernare. Doar că zilele acestea au fost scoase în evidenţă, datorită indiferenţei pe care o afişezi. Datorită minciunilor şi lipsei de respect pe care ne-o acorzi. Datorită râsetelor ironice şi deciziilor proaste pe care le iei, fără să asculţi de nevoile poporului tău.

Nevoia de hrană, de bogăţie, de supravieţuire nu este doar la nivel propriu. Toate aceste nevoi se manifestă şi asupra sufletelor noastre. Tu ne creşti salariul minim pe economie pentru a-mi asigura nevoile de bază, fiziologice. Dar cum ne satisfaci tu nevoile raţionale, spiritual-psihologice?

Cum pot să le vorbesc copiilor mei despre raţionalitate, profesionalism, gândire elevată, educaţie, când tu- care presupui că reprezinţi vocea poporului-, promovezi hoţia, minciuna, corupţia?

Cum să explic copiilor că cei care se presupun a fi conducatorii noştri, cei care ne ajută să ajungem pe culmi măreţe, să progresăm, nu fac altceva decât să se folosească de cele mai neligitime căi, pentru a-şi satisface propriile nevoi?

Cum să îi justific fetiţei mele nevoia de a ieşi în stradă, de a străbate kilometri întregi, de a striga  ceea ce raţiunea ne dictează-Jos, hoţii! Jos, hoţii!, când printre valorile pe care familia noastră le promovează, se regăseşte evitarea etichetării? Când mereu le-am explicat că nu există răutate, că nu dorim să etichetăm pe nimeni, că în spatele fiecărei răutăţi se găseşte o mare durere. O durere exemplificată prin vorbe jignitoare. Şi să încercăm să alinăm durerea şi vom vedea schimbări.

Domnule Dragnea, care este durerea ta?

Împreună cu fetiţa mea de 4 ani am încercat să îţi identificăm durerea şi să te ajutăm să o eliberezi. Pentru că nu mai vrem răutate şi violenţă:

-Teodora, ce înseamnă hoţ?

-Cel care fură!

– Împreună cu mulţimea, strigăm asta pentru că sunt mulţi hoţi şi vrem să le arătăm calea dreptăţii!

-Mami, ce fură?

M-am blocat. Pentru că ne fură mult prea multe. În special, ne fură libertatea şi dreptul la exprimare. Şi încercam să găsesc limbajul potrivit pentru a înţelege copila mea ce se întamplă cu adevărat.

– Ne fură banii, munca, vacanţele, totul. Ne fură totul!

– Îmi fură şi păpuşa?

– Nu, draga mea! Pentru că nu le voi permite! Pentru asta am ieşit în stradă! Să nu mai fim furaţi!

– Atunci stăm aici şi strigăm. Poate nu îmi fură păpuşa!

Teodora se gândeşte la păpusa ei dragă, eu mă gândesc la viitorul ei, al nostru, al vostru, al României de astăzi. Cu ce mai rămânem dacă acceptăm orice decizie guvernamentală impusă? Oare ne mai rămâne intactă demnitatea? Oare mai putem salva o Românie frumoasă? Oare strigătele noastre din stradă voi fi ascultate?

Nu ştiu ce va urma, dar vreau să le arăt copiilor să îşi strige drepturile fără violenţă, să nu îşi piardă speranţă şi să lupte pentru o lume mai bună. Să arate că le pasă. Lor le pasă. Acuma le pasă să nu le fie furată păpuşa. Mai târziu vor avea grijă să nu le fie furată dorinţa de a trăi într-o ţară normală. Şi uşor, uşor vor putea ajuta la instaurarea şi menţinerea păcii. Pace pentru care bunicii şi străbunicii nostri şi-au dat viaţa ca noi să ne bucurăm de libertate.

Domnule Dragnea, arata-ne că îţi pasă şi copila mea te va îmbrăţişa şi îţi va oferi o floare, un simbol al păcii. Promite-ne că vei înceta cu răutatea, cu durerea care nu te lasă să vezi omenia din jurul tău. Oferă-ne acea speranţă pierdută, că putem să ne mândrim cu ţara noastră. Luptă pentru pace, nu cu preţul vieţii tale, nu îţi cerem asta. Dar luptă pentru a ne recâştiga încrederea şi pentru a-ţi recupera demnitatea. Până nu este prea târziu!

Make love, not war!

Corina

Fotografie- Copyright Dan Mihai Balanescu