Emicnuștie, Emicnupoate și Emicnuinţelege la locul de joaca

Emicnuștie, Emicnupoate și Emicnuinţelege sunt la locul de joacă, la groapa cu nisip.
Emicnuștie povestește:
– Azi, la prânz, mami mi-a pregătit supă. Cu castronul in faţa mea, am profitat de un moment de neatenţie din partea ei și am luat linguriţa. Am scufundat-o in supă, am ridicat-o și, cu mișcări ușor nesigure, am dus-o la gură.
– Și? Și? Nu spune că ai reușit să mănânci singur!!? se miră Emicnupoate.
– Din păcate, pâna să apuc, m-a observat mami. A tresărit și mi-a zis că o să dau pe mine, o să vărs supa pe jos și o să mă murdăresc. Mi-a oferit ea să mănânc, așa cum facem de obicei.
– Să vă zic și eu o păţanie! indrăznește Emicnupoate. Știţi bordura din faţa casei mele? Ei bine, azi, mi-am facut curaj să o cobor. Aveam planul făcut: mă lăsam pe funduleţ, mă sprijineam cu mâinile, mă propteam pe genunchi și, sigur, aș fi reușit.
– Vai, ce viteaz ești! se insufleţește Emicnuștie.
– Ei bine, staţi să termin povestea! Tocmai când imi luam avânt, m-a văzut buni. Ingrijorată, mi-a explicat că e periculos și nu sunt pregătit. M-a luat in braţe și m-a coborât.
– Aha! se intristează Emicnuinţelege, care se aștepta la un deznodământ mai interesant.
Nu apucă să spună mare lucru pentru că tatăl său il ia, grăbit, in braţe și se indreaptă cu pași repezi spre ieșirea din parc. Emicnuinţelege plânge și se zvârcolește. Nu a apucat să iși salute prietenii și nici să termine, in nisip, forma de ţestoasă. Poate dacă i s-ar fi explicat că e nevoie să ajungă, rapid, la magazin ca să cumpere smântână și mălai pentru cină, ar fi priceput și s-ar fi supărat mai puţin.
Emicnuștie și Emicnupoate il privesc cum se indepărtează.
– In seara asta, pentru că am inţeles că singur nu mă pricep, imi ţin mâinile in poală și aștept să imi dea mami să mănânc. Nu vreau să o supăr! zice Emicnuștie.
Emicnupoate ii zâmbește complice. Aruncă lopăţica și se pregătește să iasă din spaţiul cu nisip. E ingrădit de scânduri inalte de vreo 10 cm. Ar putea să le sară singur, dacă s-ar ajuta cu mâinile și ar ridica piciorul stâng. Temător și neincrezător, nu o face. Ridică braţele in aer și o cheamă pe buni. Aceasta vine degrabă și il saltă dintr-o mișcare.
Copiii devin ceea ce credem despre ei! Tu ce alegi să crezi despre copilul tău și cu ce reușite te-a surprins?

Andreea

Citeste si Am decis sa crestem impreuna cu fiica noastra!

Fotografie- Copyright D’Alex Photography