În ordinea cronologică a faptelor, eu sunt fiica părinților mei de 35 de ani, sora mai mare a fratelui meu, soția lui Lucian de 10 ani, mama Mirunei de aproape 9 ani și a lui Tudor de 1 an și 2 luni și sunt feministă asumat de 10 ani. Când am aflat că primul meu copil va fi o fată, mi-am propus să o cresc pentru a deveni o femeie autonomă, cu spirit critic și comportament civic. Care să își manifeste feminitatea confortabil, nu ca un handicap și fără să fie judecată. Vreau să fie solidară cu celelalte femei, având conștiința și responsabilitatea apartenenței la sexul feminin. La a doua sarcină, am născut un băiat și vreau să îl cresc pentru a deveni un bărbat care să fie empatic și capabil să își gestioneze și să își exprime sentimentele. Care să nu fie niciodată și sub nici o formă agresiv cu femeile și să sancționeze sexismul. Un bărbat care înțelege că femeile sunt partenere egale, indiferent ce ar întreprinde. Conștientizez seriozitatea responsabilităților pe care mi le-am asumat ca părinte. Învăț să îmi iubesc copiii necondiționat și le respect experiențele. Învăț să îi ajut, fără să îi controlez. Fiecare zi este o lecție de parenting. Mă bucur de momentele mele de glorie ca mamă. Învăț din greșelile mele și sunt suficient de multe. Sunt interesată de experiențele altor părinți, citesc și ascult. Eu vreau să fiu bine cu mine pentru ca și copiii mei să fie bine cu ei. Andra
